Conflictele violente dintre oameni sunt vechi de când lumea, dar războaiele moderne sunt diferite. Confruntarea directă și o singură bătălie decisivă au fost astăzi înlocuite de manevre strategice largi, avans tehnologic și crearea de lanțuri logistice eficiente.

Dar scopul terorismului nu este războiul, ci acela de a paraliza o societate prin frică. Evenimentele ce au avut loc recent în Israel sunt încă o confirmare a acestui fapt.

Trăim poate cea mai periculoasă perioadă din ultimele decenii. A început anul trecut cu războiul din Ucraina. A continuat acum patru luni de zile cu reactivarea conflictului din Kosovo, apoi a celui din Nagorno-Karabakh. Au urmat atacurile teroriste asupra Israelului soldate cu peste 1.300 de morți, alte mii de răniți și peste 100 de ostatici.

Situația din Orientul Mijlociu a devenit explozivă. Impasul este politic. Iar în acest moment pericolul iminent este extinderea conflictului din Gaza la nivel regional.

Din perspectiva istoriei recente, în conflictul arabo-israelian, Israelul şi-a dovedit superioritatea militară în nenumărate rânduri: în războiul de independenţă din 1948, în conflictul din Peninsula Sinai din 1956, în „Războiul de şase zile” din 1967, în războiul de Yom Kippur din 1973, în invaziile Libanului din 1982 şi 2006, ca și în toate confruntările armate cu Hamas din 2007 până azi.

Acum, în plan militar, elementul tactic cel mai important este ca intervenția în teritoriile din Gaza să se realizeze cu limitarea numărului victimelor civile. Doar în acest mod extinderea conflictului armat va putea fi evitată.

Parlamentul României și-a exprimat solidaritatea deplină cu Israelul, a condamnat cu fermitate atacurile organizaţiei teroriste Hamas, crimele şi violenţa dezlănţuite asupra populaţiei civile, infiltrările teroriste şi luarea de ostatici şi a exprimat regretul profund pentru victimele acelor atacuri.

Este salutară și vizita întreprinsă ieri în Israel de premierul României, domnul Marcel Ciolacu. Unul din scopuri a fost și găsirea unor soluții pentru crearea unor coridoare umanitare în fășia Gaza pentru cei circa 250 de români care au nevoie de sprijinul nostru.

Nu în ultimul rând, trebuie să ținem cont de importanța deosebită a parteneriatului dintre România și Statul Israel ce durează de peste 75 de ani.

În același timp, responsabilitatea oricărui stat este să acționeze decisiv pentru a asigura securitatea cetățenilor săi și bunăstarea întregii națiuni. Ceea ce trebuie făcut, trebuie făcut. Uciderea cu sânge rece a civililor neînarmați nu poate rămâne fară răspuns. Brutalitatea și cruzimea greu de imaginat desprinse din vremuri întunecate ale istoriei umanității trebuiesc sancționate.

Statul Israel este îndreptățit prin dreptul suveran la autoapărare să elimine pericolul terorist.

Situația de criză obligă la un răspuns instituțional de forță. Însă acest tip de acțiune trebuie îndeplinită cu măsură, luciditate și rațiune. Altfel va rezulta doar o escaladare în spirală fără control a violenței. Și legitimitatea răspunsului va fi dispersată complet de numărul vieților pierdute și amploarea distrugerilor rezultate, amplificate defavorabil în planul imaginii publice de interconectivitatea existentă la nivel global.

În timpurile în care trăim, înțelegem că, în orice confruntare militară, nu mai există doar învingători și învinși. Nici chiar dezastrele militare nu mai provoacă decizii politice, ceea ce înmulţeşte numărul „conflictelor îngheţate”. Însăşi semnificaţia victoriei s-a schimbat. Toată lumea pierde. Singura soluție pentru viață rămâne pacea. Iar pacea poate fi obținută doar prin ajungerea la o înțelegere politică durabilă.

Situația din Orientul Mijlociu nu reprezintă o excepție. Sau dacă unii analiști politici o consideră o excepție, atunci este o excepție care confirmă regula.