Actul de donaţie din 1409 reprezintă prima atestare documentară a familiei Hunedoreștilor.

Prin acest act, datat la 18 octombrie 1409, regele Sigismund de Luxemburg (1384-1437), donează posesiunea regală Hunedoara (lat. possessionem nostram regalem Hwnyadwar) lui Voicu şi familiei sale. Este vorba de frații, Mogoş şi Radu, vărul lor Radu şi Ioan, fiul lui Voicu.

În partea de est-sud-est hotarul era format din satele Jeledinţi şi Hăşdat, în condițiile în care două aşezări din vecinătatea Hunedoarei, Zlaştiul şi Buituriul, rămâneau în continuare posesiuni ale regelui. Domeniul cuprindea astfel:

– o cetate, Hunedoara, care era centrul domeniului, reşedinţă a castelanului şi a unei părţi din administraţie;

– trei curţi fortificate: Haţeg în comitatul Hunedoara şi Margina şi Mănăştur în comitatul Timiş;

– cinci oraşe-târg: Hunedoara, Haţeg, Margina, Mănăştur şi Bujor;

– 144 de sate.

În concluzie, putem spune că posesiunea primită pe 18 octombrie 1409, pentru serviciile militare aduse regelui, de Voicu fiul lui Şerb, era un district relativ modest, locuit în pricipal de români şi care avea dimensiuni asemănătore proprietăţilor cu care au fost dăruiţi în aceeaşi perioadă şi alţi cavaleri de curte ai regelui.

Importanţa daniei regale din 1409 constă în faptul că Hunedoreștii deveneau, alături de familia Cândea, cele dintâi familii româneşti din comitatul Hunedoarei care dețineau proprietăţi cu drept nobiliar.

Noi Sigismund, din mila lui Dumnezeu rege al Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., marchiz de Brandenburg, vicar general al Sfântului Imperiu Roman şi guvernator al regatului Boemiei. Dăm de ştire prin cele prezente tuturor celor cărora se cuvine, că noi, având în vedere fidelitatea şi serviciile fidele merituoase ale cavalerului nostru de curte Voicu, fiul lui Șerb, pe care le-a arătat şi demonstrat majestăţii noastre în locuri şi vremuri potrivite, dorind să stimulăm serviciile sale fidele, şi simţind gustul dulce al remunerării regale să servească şi mai fervent, posesiunea noastră regală numită Hunedoara, situată în comitatul Alba în părţile noastre transilvănene, împreună cu toate utilităţile sale, şi anume veniturile şi bunurile sale, cu terenurile arabile cultivate şi necultivate, cu pajişti, păşuni, păduri, crânguri, ape, heleșteie şi ape curgătoare, şi în general cu toate utilităţile ce aparţin de ea, între limitele sale adevărate şi vechi, împreună cu acordul consiliului prelaţilor şi baronilor, sub titlu de donaţie nouă şi cu toate drepturile ce ţin de noi, amintitului cavaler Woyk şi prin persoana sa fraţilor săi Magas şi Radol, respectiv lui Radol, fratelui dinspre tată, şi totodată fiului său Ioan şi tuturor moştenitorilor şi succesorilor săi dăm, donăm şi hărăzim pentru totdeauna şi irevocabil să le ţină şi să le stăpânească fără să lezeze drepturilor altora prin cuprinsul scrisorii de faţă, care după ce va fi readusă, o vom întocmi sub formă de privilegiu.

Dat în Visegrad, în ziua serbării Sfântului evanghelist Luca, în anul Domnului 1409