Absolventă a prestigiosului Colegiu Național „Spiru Haret”, doamna doctor a ales, mai apoi, calea medicinei, absolvind facultatea la Timișoara. Rezidențiatul l-a încheiat în cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara. Este căsătorită cu un medic, dr. Ioan Oala, și are doi copii.

„Sunt angajata Spitalului Municipal Hunedoara din anul 2020, în cadrul Secției de Medicină Internă și îndeplinesc și funcția de președinte al Comisiei de Alimentație din cadrul Spitalului Hunedoara. Inițial am venit la acest spital doar pe gărzi, iar mai apoi, în mod definitiv. Parcursul în carieră a fost unul motivant. În timpul facultății, am făcut voluntariat timp de doi ani pe Urgență, inclusiv SMURD și ambulanță. Lucram sâmbetele, duminicile și chiar și în sărbătorile legale. Mi-a plăcut mult partea aceasta de specialitate multidisciplinară, dar mi-am dat seama că dacă vreau să am familie și copii, urgențele erau destul de grele, așa că ceea ce făcusem până atunci devenea oarecum incompatibil cu viața de familie pe care mi-o doream mult. Am cântărit bine lucrurile și am decis, spre surprinderea colegilor mei de an, să urmez o specialitate care să mă stimuleze, complexă, dar în același timp, una care să-mi permită să mă pot dedica vieții de familie. În felul acesta am ales medicina internă. Și nu regret deloc alegerea făcută.”

„Am avut un mentor extraordinar pe medicina internă, pe Prof. Univ. Dr. Lighezan, de la Timișoara, un om extraordinar și un profesionist desăvârșit, de la care am învățat enorm de mult. Astfel că, iubesc medicina internă. Sunt fericită și pentru că aici, la Hunedoara, am avut parte de o comunicare foarte bună cu colegele mele, doamna doctor Pavel și doamna doctor Florincaș. Colaborarea noastră a fost una eficientă și asta mi-a dat curaj.

De asemenea, îmi place că am mulți colegi tineri în acest spital (pe endocrinologie, nefrologie, gastrologie etc.)”.

Am întrebat-o pe doamna doctor dacă o mulțumește faptul că a ales Hunedoara. „Hunedoara e un oraș mic și mărturisesc că am avut emoții venind aici, dar nu regret alegerea făcută.

Am rămas plăcut surprinsă de ceea ce înseamnă spitalul de la Hunedoara. Aici s-a investit și se investește foarte mult. Fac, de exemplu, comparație cu spitalul municipal din Timișoara, în care am terminat rezidențiatul. Și la Hunedoara s-au făcut investiții importante! Au fost cuprinse toate palierele (renovarea și reabilitarea clădirilor care compun spitalul, s-a adus aparatură nouă) și, cel mai important, SE INVESTEȘTE ÎN MEDICI; au venit foarte mulți medici, majoritatea tineri, ceea ce e minunat. Cred că toate aceste aspecte compun, cu adevărat, un act medical de calitate și constituie un mare avantaj, atât pentru profesioniștii din medicină, cât și pentru pacienți.”

S-a punctat, în cadrul dialogului, că la Hunedoara, cazuistica pe medicina internă este vastă, dar lipsește adeseori, educația pacientului. Pacienții nu vin la timp la medici. Doamna doctor s-a arătat îngrijorată de acest aspect: „Aș pleda pentru cursuri de educație sanitară în școli, pacienții trebuie educați în sens medical și trebuie să știe că e important să vină la medic la timp. Consider că ar fi necesare mai multe programe de screening la nivel național. Asta ar ajuta eficient la diagnosticarea precoce a multor patologii.”

Dr. Oala-Ciulică a punctat importanța complianței pacienților: „Tinerețea mea pare un impediment în calea actului medical. Pacienții în vârstă au, în general, această prejudecată. Dar vreau să se înțeleagă că pentru mine este vitală comunicarea cu pacienții. Vreau să înțeleg ceea ce îmi comunică aceștia pentru ca, în final, să plece din cabinet sau din secție cu o stare de bine și cu încrederea lor câștigată.”

Îi mulțumim doamnei doctor că a ales Hunedoara și îi dorim succes în toate demersurile profesionale!