Meniu Principal

Ion C. Brătianu, unul dintre părinții fondatori ai statului român

Se împlinesc 130 de ani de la moartea lui Ion C. Brăteanu, unul dintre părinții fondatori ai Partidului Național Liberal și al României

Partidul Național Liberal își îndreaptă astăzi gândurile către cel mai de seamă reprezentant al său, Ion C. Brătianu, care se stingea în urmă cu 130 de ani, la data de 4 mai 1891 la Florica, vatra familiei sale din Ștefănești, Argeș.

Despre Ion C. Brătianu putem spune că este unul dintre părinții fondatori ai statului român.

De cariera sa politică se leagă cele mai importante evenimente ale devenirii României: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor de la 1859, Războiul de Independență de la 1877, aducerea Prințului străin în 1866, Marea Guvernare Liberală între anii 1876 și 1888.

Fiecare dintre aceste etape a reprezentat o cărămidă așesată la temelia ideii de națiune, iar de moștenirea pe care ne-a lăsat-o Ion C. Brătianu ne bucurăm cu toții astăzi.

Momentul trecerii în eternitate al marelui om politic este descris de fiica sa, Sabina Cantacuzino

 ” Dimineaţa fu transportat în salonul decorat cu crengi de castan înflorite, fără nici un semn de doliu. Părea că se odihneşte şi, după atâtea suferinţe, figura senină părea că doarme.

Telegraful funcţionase din Piteşti, lumea începu să vină, toţi amicii, care, din discreţie, se ţinuseră departe, sosiră la Florica. Medicii, care fugiseră în grabă, reveniră să subscrie actul mortuar. Ionel însă îl dedese lui Assaky, care, fără nici o speranţă, dar cu atâta devotament şi dragoste, îl îngrijise.

Duminică sosi Regele, pe care îl primi mama înconjurată de toţi copiii ei. Se aplecă de sărută mâna tatei şi zise plângând: „Am pierdut pe cel mai bun amic ce aveam“.

Şezu apoi lângă mama o oră şi la plecare ceru o şuviţă de păr. Peste câteva zile, colonelul Candiano îmi aduse la Bucureşti din partea regelui, pentru mine şi una din cele două surori, două medalioane de aur. Pe o parte era gravată o cruce, pe cealaltă „5 mai 1891“, data vizitei lui la Florica. Mai trimisese mamei direct unul, cel mai mare.

În aceeaşi zi veni şi dr. Babeş pentru îmbălsămare. Costache asistă, căci exprimase dorinţa de a lua creierul fără consimţământul familiei. Ne spuse că volumul creierului era foarte mare. Apoi se porniră prietenii, cunoscuţii şi chiar admiratorii neştiuţi, căci, odată cu încetarea din viaţă, toţi îşi deteră seamă de mărimea pierderii ce suferea ţara. Telegrame, scrisori curgeau neîncetat; printre cele mai frumoase a lui Kogălniceanu, şi dânsul deja atins de degetul morţii care trebuia să- l răpuie, după o lună numai, la Paris, dintr- o operaţie. Coroanele erau aşa de multe, încât nu se mai puteau aşeza în casă.”

Ion C. Brătianu a fost membru de onoare al Academiei Române din anul 1888

În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876–1888, Ion C. Brătianu a fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’Orient (1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) și La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.

 

 

 

 



« (Stirea anterioara)