Meniu Principal

După ce Moloț a făcut-o de oaie, Heiuș se uită cu jind la capra vecinului

După ce Moloț a plecat de la partid, luând și oile cu el, Lucian Heiuș și-a șters cașul de la gură și, în lipsă de alte strategii politice cu care să resursciteze ce a mai rămas din PNL, s-a decis să aplice cea mai neaoșă metodă: să aștepte să moară capra vecinului ! Adică a PSD-ului.

O abordare simplă, care nu necesită niciun efort. Și, pentru ca timpul să treacă eficient pentru membri de partid, Heiuș a propus ca liberalii să se întâlnească în ședințe unde, pentru a se obișnui cu beneficiile caprei, să execute operații de mulgere în reprize de câte o oră.

Astăzi, la standul de lucru s-a nimerit ca însuși Heiuș să treacă „la aparat” iar alături de el, celebrul cuplu de politicieni de la Hunedoara, coana Leonora și Lucian Gherman.

CARMEN HĂRĂU (pe un ton nervos): Bine mă, Heiușe, n-ai găsit și tu o capră mai de firmă ? Adică eu, ditamai senatoarea tuturor hunedorenilor, mulg o capră made în Mânerău ?

LUCIAN HEIUȘ: Nu te oftica, coană Leonoro ! Nu sunt bani ! Adevărul e că și caprele astea sunt închiriate cu ora !

CARMEN HĂRĂU: Eu înțeleg, dar atunci puteai și tu să-mi închiriezi un crocodil ceva ! Că uite, ieri mi s-a rupt o toartă la poșetă ! Ce era dacă închiriai un crocodil și îl înapoiai proprietarului cu un picior jupuit ? Ziceai și tu că s-a agățat în gard !

LUCIAN HEIUȘ: Păi bine coană, dar puteai doborî un crocodil ?

CARMEN HĂRĂU (mirată): Cine, eu ?Băi, Heiușe, uită-te un pic la Arion ! Păi pe ăsta l-am lovit de nici acum, după doi ani, nu și-a revenit ! Încă umblă pe străzi crezând că a câștigat alegerile !

LUCIAN GHERMAN (timid):  Coană Leonoro, coană Leonoro !

CARMEN HĂRĂU (se uită la el ca la un robinet stricat): Ce vrei măi, Luciene ? Nu vezi că vorbesc cu dom’ președinte ?

LUCIAN GHERMAN (rușinat) : Coană Leonoro, capra mea nu dă lapte !

CARMEN HĂRĂU (se apleacă și se uită): Băi doctorandu’ lu’ pește prăjit ! Tu nu vezi mă, că e țap ? Se întoarce iritată spre Lucian Heiuș.

  • Păi bine dom’ președinte, ce faci ? Îl pui pe ăsta micu’ la munca de jos ?
  • Nu te supăra, coană Leonoro, zice speriat Heiuș ! Dar a fost o oportunitate și nu am vrut să o ratez. Țapul l-am închiriat la juma de preț prin atribuire directă. Am zis că facem economie și că nu e rău să-i învățăm pe membri noștri să frece menta ! De fapt am vrut să închiriez o maimuță că acum e la modă să freci maimuța ! Dar a fost a dracu’ de scump !

Carmen Hărău aruncă o privire spre Lucian Gherman care își vedea liniștit de muls.

  • Băi, frate, oprește-te ! Nu ți-am spus că e țap ! Ne mai vede dracu’ careva și după aia îmi aud vorbe că noi, liberalii, nu susținem familia tradițională !

LUCIAN HEIUȘ: Eu zic să discutăm despre viitor….

CARMEN HĂRĂU: Păi eu în mandatul ăsta vreau să-mi termin hotelul..

LUCIAN HEIUȘ: Eu mă refeream la viitorul politic.

LUCIAN GHERMAN (timid): Eu vreau să ajung primar !

Lucian Heiuș, privi neîncrezător spre Gherman. Știu și eu, zise ridicând aiurea din umeri.

Carmen Hărău alungă o muscă refugiată strategic pe ugerul caprei parcă pregătită să ceară azil politic. Se întoarce spre Heiuș deranjată.

  • Păi bine dom’ președinte da’ de ce să n-ajungă ? E cel mai bun candidat ! Garantez eu pentru el !
  • Știu și eu ce să zic, spuse Heiuș. Abia vorbește pe la televizor. Adică, de vorbit, vorbește, nu e mut ca Arion, numai că vorbește așa ca să se afle în treabă.
  • Cine, întreabă, se auzi vocea lui Gherman.
  • Nu cine întreabă, zise coana Leonora nervoasă. A zis în treabă ! Adică zici și tu ca să nu taci din gură !

Lucian Heiuș ridică ochii spre cer a rugăciune. Înțelegi ce zic, coană Leonoro ?

CARMEN HĂRĂU (vizibil deranjată): Lasă Ghermane, nu fi supărat ! Dacă partidul se opune îți cumpăr eu un oraș și te fac primar acolo.

Lucian Heiuș se ridică de la standul de lucru și plecă nervos. Carmen Hărău îl urmă imediat cu chef de harță.

Rămas singur, Lucian Gherman începu să mângâie barba țapului în timp ce șoptea scrâșnind din dinți: vreau să fiu primar, eu vreau să fiu primar !!

 

          Acest material este un pamflet și trebuie tratat ca atare !

Tiberiu Stroia