Rutenii provin din Europa Central Răsăriteană și au ajuns în Bucovina în număr considerabil după ce regiunea a fost anexată de Imperiul Habrsburgic. Astfel, numărul rutenilor în Bucovina atingea în secolul XIX un maxim de 30.000 de etnici.

Rutenii reprezintă o populație slavonă din familia popoarelor indo-europene cu o origine clară încă neelucidată. Există teorii, conform cărora rutenii și-ar fi avut originea în populaţiile celtice slavizate. Rutenii sunt pomeniți de Caesar în Comentario de bello Gallico ca trib celtic așezat în sudul Franței de astăzi. De asemenea, se spune că geto-dacii au preluat de la ruteni modul de a prelucra fierul şi lemnul şi au învăţat cum se lucrează la războiul de ţesut.

Dacă istoria îndepărtată a rutenilor este încă învăluită în mister, istoria modernă este clară, dar și zbuciumată. După încercarea nereușită de a-și obține autonomia în interiorul Imperiului Habsburgic, rutenii s-au răsfirat în întrega Europă Centrală și de Est. Câteva decenii mai târziu, majoritatea rutenilor se găsesc din nou înglobați în cadrul unui alt imperiu, al Uniunii Sovietice. Abia după 1990 și după destrămarea URSS-ului rutenii beneficiază de autonomie culturală pe teritoriile României, Slovaciei, Poloniei şi Ungariei.

Nu doar Bucovina a fost intens populată de ruteni. Maramureșul a cunoscut chiar mai devreme o expansiunea a rutenilor în regiune. Încă din secolul XV peste 40.000 de ruteni au venit din Galiția în Marmureşul de astăzi, în documentele medievale fiind consemnate denumirele rutene ale unor sate maramureșene concomitent cu cele românești.

În număr ceva mai redus, rutenii au ajuns și în zona Banatului și a Timișoarei, acolo unde cultura ruteană se remarcă prin tradițiile sale populare vibrante: dansuri populare, muzică și costume populare elaborate.

Limba rutenă – o limba slavonă – are de asemenea un rol cultural semnificativ

Deși majoritatea rutenilor din România sunt bilingvi, româna fiind limba dominantă, se fac eforturi pentru a asigura supraviețuirea limbii rutene. Ca și în cazul altor comunități entice, comunitatea rutenă se confruntă cu dificultăți în menținerea identității sale culturale. Migrația către zonele urbane și transformările aduse de modernizare reprezintă provocări semnificative pentru conservarea moștenirii culturale. Organizațiile comunitare și instituțiile culturale au rolul de a asigura păstrarea traditiilor rutene. Fiind o minoritate etnică recunoscută la nivel național, rutenii au dreptul de a-și trimite un reprezentat în Camera Deputaților.

Iulius Marian Firczak, reprezentantul rutenilor în Camera Deputaților  : “ Eu aș vrea să adaug pe lângă identitatea mea de rutean, pe cea de român şi cetăţean european. A reprezenta eficient minoritatea ruteană, ca şi orice minoritate în secolul XXI înseamnă a le îmbina abil pe toate trei. Niciuna nu exclude pe cealaltă şi toate trei sunt perfect armonizabile. Unitatea în diversitate nu este un truism european, cât o reţetă pentru stabilitate şi prosperitate naţională. Altfel spus, ţara o duce bine când minorităţile o duc bine şi minorităţile o duc bine când ţara o duce bine.” – a subliniat Firczak pentru Deutsche Welle.

 Iulius Firczak  este un adept al conciliatorismului în politică, dar și între minorități:

“Eu sunt un susţînător al politicii cine-cu-cine, al ideii că avem cu toţii acelaşi obiectiv, al convingerii că această ţară este plină de oameni care fac ca lucrurile să funcţioneze pentru toţi. Trebuie să există cooperare, bună înţelegere între diversele grupuri, minorităţi, identităţi dintr-o societate nu pentru că dă bine în discursuri parlamentare, ci pentru că este productiv, util, benefic şi economic productiv pentru întreaga ţară. Spre exemplu, Marea Unire a fost posibilă și cu sprijinul minorităţii rutene, care a devenit, alături de celelalte minorităţi, parte a națiunii române. Ele au ales să sprijine momentul 1918 cu speranța unei vieți mai bune, speranță care a fost transpusă în Declarația de la Alba Iulia de la 1 Decembrie a acelui an.”