Am expus, ieri, de la tribuna Parlamentului României cât de periculos este ca birocraţia centrală de stat să îşi uite rolul şi am exemplificat prezentând situaţia cu care se confruntă cetăţenii din comunele hunedorene Vălişoara, Luncoiu de Jos şi Băiţa.

Birocraţia nu salvează România, dar o poate îngropa în trecut. Ultima experienţă personală de acest fel am avut-o discutând direct cu primari din judeţul Hunedoara despre problemele comunităţilor.

Aşa am aflat că primarii a trei comune hunedorene Vălişoara, Luncoiu de Jos şi Băiţa de pe traseul noului gazoduct tronsonul Mintia-Brad au decis să îşi unească eforturile într-un parteneriat şi să realizeze împreună un proiect comun de dezvoltare a reţelelor inteligente de distribuţie a gazelor naturale pentru cetăţenii lor.

De ce? Pentru că în zona respectivă, consumatorii obişnuiţi – casnici, instituţii, agenţi economici – utilizează combustibil solid, lichid sau butelii, respectiv cisterne GPL, pentru încălzire, prepararea hranei sau activităţi economice.

A contribuit decisv la demararea acestei iniţiative şi obligativitatea de a reduce tăierile din material lemnos şi înlocuirea lui cu alte tipuri de combustibil sau utilizarea de energii neconvenţionale.

Parteneriatul este format din Comuna Luncoiu de Jos –lider- şi Comunele Vălişoara şi Băiţa – membri.

Obiectivul principal în raport cu oamenii care ar fi trebuit să beneficieze de pe urma realizării acestui proiect este racordarea a peste 3.400 de gospodării şi a clădirilor administrative la magistrala de gaz metan nou construită.

Foarte succint drumul birocratic a debutat în 31 decembrie 2020, cu depunerea cererii de finanţare. Numele proiectului “Dezvoltarea reţelelor inteligente de distribuţie a gazelor naturale în comunele Vălişoara, Luncoiu de Jos şi Băiţa, judeţul Hunedoara”. Valoarea estimată a lucrărilor a fost de circa 15 milioane de euro.

Dar visul cetăţenilor celor trei comune hunedorene de a avea o viaţă mai bună s-a frânt repede. În 15 octombrie 2021, prin grila de verificare administrativă şi de eligibilitate, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructură Mare din Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene decide respingerea proiectului. Contestaţia depusă de cei trei primari în data de 12 noiembrie pentru ca procesul de evaluare a proiectului să continue a primit de asemenea o decizie negativă în 17 decembrie 2021.

Până aici totul nu pare altceva decât un proces birocratic banal în care o solicitare nu îndeplineşte toate criteriile solicitate şi de aceea este respinsă.

Dar în textul deciziei finale stă scris negru pe alb că: “Oraşul Uricani (lider) în parteneriat cu oraşul Aninoasa (membru)” care ar fi depus proiectul “Dezvoltarea reţelelor inteligente de distribuţie a gazelor naturale în comunele Vălişoara, Luncoiu de Jos şi Băiţa, judeţul Hunedoara”.

Însă oraşul Uricani şi oraşul Aninoasa sunt în Valea Jiului şi nu au nicio legătură cu parteneriatul celor trei comune de pe malul opus al Mureşului.

De pincipiu, o astfel de eroare prin care instituţia care este destinatarul de drept al răspunsului este înlocuită cu un altă instituţie, fără nicio calitate legală în context, anulează de drept legalitatea deciziei în sine şi toate nenumăratele argumente înşirate doct în foarte elaboratul text devin fără valoare.

Dar întrebările rămân. Cum a fost posibil ca o astfel de eroare să treacă neobservată de o întreagă comisie adunată tocmai ca să soluţioneze contestaţia? Cum a fost posibil ca o astfel de eroare să fie girată şi prin semnătura unui director general din minister? În ce măsură ne mai putem baza pe restul observaţiilor că sunt făcute cu rigoare şi competenţă, când de fapt întregul proces de evaluare este pus astfel sub semnul întrebării? Câte astfel de erori birocratice au mai fost făcute, dar solicitanţii au abandonat bătălia cu birocraţia ministerelor, cuprinşi de un sentiment de neputinţă în faţa unui sistem birocratic central atât de artificial şi atât de superficial?

Şi sunt înclinat să dau dreptate unui alt primar care spunea recent că nu este vorba aici despre “funcţionari din ministere care îţi arată pixul” ca pe simbol al puterii pe care şi-o arogă individual, unilateral şi abuziv. Este vorba despre sistem. Un sistem în aşa fel conceput încât nu numai primarii dar şi preşedinţii de consilii judeţene sunt nevoiţi să bată drumul ministerelor pentru a se plânge de diverse blocaje birocratice ce îi împiedică să finalizeze proiecte importante pentru cetăţenii din comunităţile sau judeţele pe care le conduc.

Ce rămâne de făcut în astfel de situaţii? Putem lăsa interesele legitime ale comunităţilor să fie anihilate de funcţionari publici care şi-au uitat menirea?

Răspunsul meu este: NU. Dacă sistemul birocratic nu funcţionează cum trebuie, atunci el trebuie ajustat. Factorii de decizie care îl coordonează trebuie să cunoască situaţia şi să ia măsuri în consecinţă, cât mai repede.

Nu putem lăsa oamenii în situaţia absurdă de a vedea cum o magistrală de gaz metan le trece prin faţa porţii, dar ei nu pot beneficia pentru că funcţionarii din ministere au uitat ce menire au.

De aceea, am făcut ieri un prim pas concret şi am adresat o întrebare minstrului Investiţiilor şi Proiectelor Europene legată de necazul oamenilor din judeţul Hunedoara.

Este datoria noastră nu numai să luăm atitudine, ci să şi sprijinim concret schimbarea în bine, în favoarea cetăţenilor.

Viorel Sălan, Deputat PSD