A început „simfonia” tăierilor și a scumpirilor. Se vorbește apăsat despre „necesitatea ajustărilor bugetare”, despre „reforme curajoase” și „măsuri inevitabile”. Tradus din limbaj guvernamental: tăieri de venituri, majorări de taxe, restructurări care nu ating niciodată unde trebuie, ci tot în spinarea celor care muncesc cinstit.

Când noi eram în stradă și trăgeam semnale de alarmă, guvernanții pozau în experți calmi și „responsabili”. Când avertismentele sunau a dezastru iminent, ni se spunea că „totul e sub control”. Iată acum controlul: haos bugetar, foame de bani, lipsă de viziune.

Da, statul român cheltuie prost. Da, sunt zone unde risipa este rușinoasă și tăierile sunt nu doar justificate, ci obligatorii. Însă ce face Guvernul Bolojan? În loc să taie din luxul birocratic, din pensiile speciale, din contractele dubioase și sinecurile reglementate politic, vine cu drujba peste:

• Educație: unde oricum suntem la coada Europei
• Sănătate: sistem subfinanțat, umilit, aproape prăbușit
• Sport: ignorat complet, deși e unul dintre puținele domenii unde România mai are un strop de mândrie
• Investiții publice reale: sacrificate pe altarul „ajustării fiscale”

În același timp, rămân neatinse zonele unde se scurg miliarde:

• contracte de armament umflate, înțelegeri „strategice” fără transparență,
• regii autonome care funcționează ca pușculițe de partid,
• companii de stat cu salarii obscene pentru zero performanță,
• evazioniști cu protecție politică,
• „specialii” cu pensii și sporuri insultătoare pentru restul țării.

În privat, oamenii muncesc. N-au spor de praf, de antenă, de stat pe scaun sau de ridicat pixul. N-au „risc” deosebit decât cel de a fi concediați dacă nu performează. La stat însă, risipa e protejată, iar austeritatea e mereu pentru ceilalți.

Guvernul Bolojan nu dă semne că ar avea o viziune coerentă. Nu există strategie pe termen lung, doar reacții pompieristice și ordine venite de sus – dinspre grupuri de interese, dinspre partide și dinspre marii beneficiari ai sistemului. Nu este doar incompetență. Este și iresponsabilitate. Poate chiar complicitate.

Iar pentru o țară care a ajuns la fundul sacului, soluțiile nu lipsesc. Lipsește voința de a le implementa. Se evită cu grijă reformele reale: digitalizare, debirocratizare, profesionalizarea administrației, eliminarea privilegiilor nejustificate.

În schimb, poporul plătește. Și va plăti și mai mult. Nu pentru că nu sunt bani. Ci pentru că sunt prost gestionați și dirijați către buzunare greșite.

Tiberiu Barstan, deputat AUR Hunedoara