În plină criză a energiei, Germania s-a întors către producţia de energie electrică din cărbune, în timp ce Guvernul României a închis minele din Valea Jiului şi Termocentrala de la Mintia. Din acest motiv am adresat o interpelare ministrului energiei, Virgil-Daniel Popescu:

Stimate Domnule Ministru,

Conform datelor Comisiei Europene, 20% dintre români se află în imposibilitatea de a-și încălzi locuința. Sărăcia energetică este în prezent într-o creștere fără precedent.

Creşterea preţurilor la gaze naturale pe piaţa europeană într-un ritm accelerat a încurajat din ce în ce mai multe companii de utilităţi să facă trecerea la cărbune pentru a genera electricitate, tocmai într-un moment în care se încerca eliminarea acestui combustibilul din mixul energetic.

Deşi atât preţul cărbunelui cât şi cel al certificatelor de poluare au crescut în ultimele luni în Europa, aceste creşteri sunt mai mici comparativ cu explozia preţurilor la gaze naturale, astfel că balanţa costurilor pe termen scurt se înclină spre utilizarea cărbunelui pentru a produce energie electrică.

De exemplu, în Germania această modificare a diferenţei între costul operării termocentralelor pe cărbune şi cel a termocentralelor pe gaze naturale a determinat o utilizare mai mare a lignitului, un combustibil care în mod tradiţional este o sursă ieftină de combustibil, dar care în ultimii ani a fost scos de pe piaţă de creşterea costurilor cu certificatele de poluare. În trimestrul al treilea al acestui an, lignitul şi huila au fost responsabile în Germania pentru o producţie de electricitate combinată de 35,1 TWh, comparativ cu 28 TWh în al doilea trimestru al acestui an şi 29,3 TWh în trimestrul al treilea al anului trecut.

Potrivit analiştilor din domeniul consultanţei energetice, în următoarele trimestre, cărbunele şi lignitul ar urma să rămână mai convenabile în mixul combustibililor decât gazele naturale.

În aceste împrejurări, Guvernul României a adoptat, în luna aprilie a.c., două Hotărâri de Guvern care prevăd acordarea unor ajutoare de stat, pentru anul 2021, pentru facilitarea închiderii unor mine, care sunt deja incluse în programul de închidere.

La momentul respectiv, aţi declarat că sunt astfel alocate fondurile necesare pentru anul 2021, în vederea rezolvării unor probleme spinoase, fără însă a pierde din vedere și componenta socială şi că doriţi să mergeţi mai departe cu programele de închidere deja asumate.

Realitatea ne demonstrează acum că programul de închidere a minelor din Valea Jiului nu a fost şi nu este cea mai bună decizie în context. Dar, din păcate, nu a fost singura. În luna iulie a.c., Guvernul României a închis definitiv Termocentrala de la Mintia, o unitate industrială cu 1275 megawaţi putere instalată, singurul mare producător de energie electrică din zona de vest a României. Aceasta în condiţiile în care avaria din 8 ianuarie a.c. produsă la nivel european, care s-a soldat cu sistarea alimentării consumatorilor de pe teritoriul României doar în zona Transilvaniei, ar fi trebuit să fie cel mai clar exemplu despre pericolele care se pot abate asupra sistemului energetic național și de ce este necesar să nu renunțăm la niciuna dintre unitățile producătoare de energie electrică pe care le deține România. Cea mai gravă consecinţă după închiderea acestei termocentrale este faptul că mii de deveni care erau racordaţi la sistemul de încălzire centralizat au rămas fără apă caldă şi căldură în prag de iarnă. Şi mă refer aici la aproximativ 4.000 de apartamente, instituţii publice, şcoli, grădiniţe şi creşe.

Epidemia de coronavirus arată încă o dată că energia și serviciile de energie sunt ingrediente esențiale pentru o viață sigură, sănătoasă și decentă. De aceea Comisia Europeană a adoptat miercuri, 13 octombrie a.c., “Comunicarea privind prețurile la energie pentru a aborda creșterea excepțională a prețurilor la energie la nivel mondial, care se preconizează că va dura pe tot parcursul iernii, și pentru a sprijini populația și întreprinderile europene”. Cu acest prilej, s-a evidenţiat faptul că impactul creșterii prețului gazelor naturale asupra prețului energiei electrice este de nouă ori mai mare decât impactul creșterii prețului emisiilor de carbon.

Ştim că legislația Uniunii Europene permite statelor membre să intervină, în situații excepționale şi cu condiții stricte, în stabilirea prețurilor pentru furnizarea de energie electrică pentru consumatorii vulnerabili. Printre alte măsuri, statele membre pot să ia în considerare și scoaterea schemelor de sprijin pentru regenerabile în afara facturii energiei electrice.

De asemenea, deși sursele regenerabile de energie joacă un rol important în mixul energetic general, constatăm că alte surse de energie sunt încă necesare atunci când cererea este mai mare, cum se întâmplă în această perioadă.

Faţă de situaţia prezentată, în condiţiile în care conform datelor ANRE 21,1 % din producţia de energie electrică a României este pe bază de cărbune, care sunt principalele direcţii şi măsuri guvernamentale pentru susţinerea acestui sector economic devenit necesar în contextul actualei crize energetice?

Solicit răspuns în scris.

Vă mulţumesc,

Viorel Sălan,

Deputat PSD