Meniu Principal

CONTRIBUȚII ALE BISERICII ROMÂNE UNITE CU ROMA GRECO-CATOLICĂ LA MAREA UNIRE

 

                                                                                                   Conf. univ. dr. Ion Cârja

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de Istorie și Filosofie

Istoriografia română a încercat să onoreze anul centenar 1918 prin inițiative individuale și instituționale, prin publicarea de izvoare primare, prin studii și analize care să explice și să rememoreze în același timp Marele Război și întregirea statală a națiunii române în granițele sale etnice. Proiecte instituționale alături de numeroase inițiative individuale s-au finalizat prin publicații pe marginea unei problematici despre care s-a scris deja enorm, în răstimpul de un veac care s-a scurs de la evenimente, în istoriografia internațională și la noi, fără ca subiectul să fie epuizat. Pentru istoricii, oamenii de cultură sau publicul larg din România, rememorarea  Primului Război Mondial are o semnificație mai aparte în condițiile în care la finalul marii încleștări a fost posibilă întruchiparea proiectului unității naționale depline, unirea tuturor românilor în granițele etnice.

Lucrarea propusă de Gheorghe Firczak se numără printre contribuțiile românești de această factură, prilejuite de Centenarul Marii Uniri, cu dublă dimensiune: reactualizarea și de repropunerea momentului 1918 în memoria colectivă a românilor de astăzi, respectiv componenta de demers istoriografic de sinteză a evenimentelor de acum un veac. Intitulată Contribuții ale Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică la Marea Unire, lucrarea asupra căreia am fost invitați să reflectăm a ales spre studiu un segment major al proiectului unionist de la 1918: contribuția structurilor ecleziastice ale românilor din Imperiul dualist la pregătirea și realizarea unirii depline a tuturor românilor. Autorul, istoricul George Firczak, ne invită să medităm asupra contribuției aduse de una din „cele două strane” ale națiunii române, Biserica Greco-Catolică, la înfăptuirea  unității național-statale a poporului român. A vorbi despre contribuția acestei Biserici la înfăptuirea României Mari, în an centenar, este o alegere inspirată a autorului dacă ținem seama că la Blaj, „mica Romă” de pe Târnave, orașul primelor școli românești din Transilvania și al primilor bursieri trimiși la studii în Occident (la Colegiul Urban al Congregației de Propaganda Fide), s-au plămădit germenii renașterii culturale și naționale a  românilor. Publicată deja în ediție românească la Editura Emma din Orăștie, anul trecut, autorul dorește să o propună unui cerc mai larg de cititori interesați de istorie și astfel a realizat o traducere în limba engleză a acestei lucrări, în forma volumului de față.

Tipărită cu binecuvântarea PS Alexandru Mesian, Episcopul greco-catolic al Lugojului, cartea se deschide cu o prefață semnată de cercetătorul dr. Liviu Lazăr, în care găsim o radiografiere sintetică a conținutului, cu sublinierea rolului avut de elitele unite ardelene în ducerea la bun sfârșit a proiectului național românesc. Mai departe găsim secțiunea introductivă a lucrării în care autorul realizează o binevenită încadrare în context a problematicii românești, în sensul în care raportează problema națională românească la dinamica relațiilor internaționale a secolului al XIX-lea și de la începutul secolului XX. Firul narativ al lucrării se desfășoară în continuare pe două coordonate, religioase și naționale, pe care autorul le surprinde sintetic și evolutiv pentru a se opri în a doua parte a lucrării asupra înfăptuirii Marii Uniri și a consolidării interne și internaționale a acesteia.

Astfel, autorul trece în revistă într-un prim capitol, perioada Reformei și a Contrareformei, aceasta din urmă cunoscută și sub numele de Reforma catolică, pentru a continua pe linia acesteia din urmă cu un capitol de asemenea de sinteză privind momentul unirii românilor din Transilvania cu Biserica Romei, la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor. Urmează trei capitole dense în informație. care acoperă o perioadă amplă, dedicate principalelor aspecte ale luptei naționale a românilor din Imperiul habsburgic (de la 1867 Monarhie austro-ungară), începând din veacul al XVIII-lea până la Revoluția de la 1848 și în continuare până la Marea Unire. Capitolul următor este dedicat problematicii principale a acestei cărți-realizarea efective a marii Uniri, intitulat Marea Unire: Basarabia, Bucovina, Transilvania. Știind să aleagă informația relevantă și să identifice planurile și direcțiile reprezentative de evoluție istorică, Gheorghe Firczak dedică în continuare șase capitole momentelor majore ale epopeii românești a anului 1918, respectiv declarațiilor de unire cu Țara ale celor trei provincii istorice Basarabia, Bucovina și Transilvania, și legilor de ratificare a acestor decizii de importanță hotărâtoare. În redarea acestor problematici autorul menține formula sintezei și a faptului relevant, obținând astfel texte e mare densitate informațională și cu o încărcătură a conținutului care sugerează adresabilitatea principală a lucrării: publicul larg și respectiv oamenii de cultură mai puțin familiarizați cu teme și problematici de istorie națională românească.

Spre final, lucrarea are o secțiune de concluzii care oferă un rezumat condensat al întregului demers angajat de autor, urmate de un capitol intitulat semnificativ „Epilog”, în care este trecută în revistă desființarea Bisericii Greco-Catolice românești, calvarul îndurat de episcopii și clerul acesteia în închisorile comuniste, precum și menținerea în clandestinitate a spiritului greco-catolic românesc în pofida faptului că Biserica fusese zdrobită instituțional la 1848, după cum se exprimă autorul.

La finalul acestei sumare prezentări a conținutului, considerăm binevenită apariția lucrării semnate de Gheorghe Firczak și publicarea acesteia în limba engleză din cel puțin câteva motive. Astfel, autorul reușește să prezinte în mai puțin de două sute de pagini câteva secole de istorie românească și transilvăneană, pe care le integrează în durata lungă a istoriei și le relaționează în mod pertinent cu marile desfășurări de fapte ale istoriei central și general europene. Cartea de față excelează astfel prin formula sintezei, așa cum am spus mai sus, oferind o istorie esențializată a modernității românești și a proiectului de unificare politico-națională a tuturor românilor, în baza unei bibliografii aduse la zi, a cărei cunoaștere atestă faptul că domnul Firczak deține o formație solidă de istoric și de cercetător. Apariția acestei lucrări este salutară și din nevoia de prezentarea divulgativă dar de bună calitate, a marilor teme de istorie națională românească. Astfel, se poate spune că lucrarea de față se adresează unui public larg și deopotrivă străinătății, într-o formulă esențializat-divulgativă care nu face însă rabat de la rigoarea și acribia științifică. Remarcăm de asemenea accentul pus de autor pe evoluțiile fenomenului ecleziastic în istoria modernității românești, pe rolul și importanța avute de Biserica Greco-Catolică românească în formarea națiunii române moderne și în înfăptuirea Marii Uniri, în anul 1918. În pofida unei opțiuni vizibile pentru evidențierea întâlnirii dintre problematica greco-catolică și fenomenul național românesc, autorul își păstrează obiectivitatea și echidistanța cerute de o abordare științifică profesionistă.

Având acești parametri de conținut, cartea scrisă de domnul Gheorghe Firczak se prezintă de la sine ca un elaborat științific bine documentat și bine scris, pe o temă de actualitate la Centenarul Marii Uniri a tuturor românilor. O recomandăm și noi cu toată căldura publicului cititor !