Viziunea pentru care a trăit, a luptat şi s-a sacrificat Avram Iancu s-a împlinit după 46 de ani de la moartea sa, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Dar forţa acestei viziuni îi adună şi azi pe români, la mormântul euroului-martir de la Ţebea. L-am comemorat pe Avram Iancu şi de la tribuna Senatului României, o dovadă fermă că lucruri s-au schimbat în România.

Vibraţia patriotismului, dincolo de vorbe şi concepte

Pe 10 septembrie, s-au împlinit 147 de ani de la moartea lui Avram Iancu, “Crăişorul Munţilor”, eroul naţional simbol al luptei românilor ardeleni pentru drepturi politice şi emancipare socială. Prezenţa lui este încă vie în memoria şi inimile tuturor românilor, aşa cum o arată în fiecare an manifestările comemorative de la Gorunul lui Horea.

Iar Parlamentul României a consfinţit prin lege locul pe care Avram Iancu îl ocupă în istoria naţională.

Pentru noi, toti, Serbările Naţionale de la Ţebea au fost dintotdeauna un prilej de a rememora şi cinsti figura emblematică a celui care a scris în testamentul său: “Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma”.

Şi în acest an, mii de oameni din toată țara au fost alături de hunedoreni la sfârşitul săptămânii trecute în “Panteonul moţilor”. A fost un nou prilej de a ne regăsi originea, identitatea şi spiritul de unitate naţională.

Si nimic nu a tulburat armonia serbărilor. Cei veniţi la Ţebea pentru a retrăi sentimentul unităţii de suflet a românilor, au putut să se bucure deplin de libertatea de a fi român şi de a simţi româneşte.

Oamenii au ales să poarte din nou, cu mândrie, veşminte populare şi cocarde tricolore, cel mai simplu mod de a-i face şi pe tineri să simtă vibraţia patriotismului, dincolo de vorbe şi concepte.

Între invitaţii care s-au aflat la Ţebea s-au numărat miniştri, lideri ai partidelor politice, parlamentari, primari, prefecţi şi preşedinţi de consilii judeţene.

Serbările Naţionale de la Ţebea, ca semnificaţie istorică şi reper de identitate naţională

Am fost deosebit de onoraţi să o avem oaspete şi pe Viorica Dancilă, prim-ministrul României, care a fost deosebit de impresionată de căldura şi bucuria sinceră cu care oamenii au primit-o.

Iar căldura şi bucuria sunt însăşi felul de a fi al oamenilor de pe aceste meleaguri şi sunt mereu “pâinea şi sarea” sufletului transilvan.

Singurul lucru care a lipsit la Ţebea a fost prezenţa unui preşedinte al tuturor românilor. Tot cu căldură şi bucurie a fost primit la Ţebea în septembrie 2014 şi candidatul prezidenţial Klaus Iohannis, care a şi spus ulterior că a fost foarte impresionat de ospitalitatea locului şi a fost mândru că putut să le strângă mâna unor români adevăraţi.

Şase luni mai târziu însă, în martie 2015, candidatul Klaus Iohanis, ajuns între timp preşedintele României, a trecut cu mare uşurinţă peste întâlnirea cu românii adevăraţi de la Ţebea şi a decis să nu promulge legea prin care Parlamentul României îl declara pe Avram Iancu erou martir, retrimiţând-o la Parlament şi cerând reexaminarea ei.

Legea pentru conferirea titlului de „Erou al Naţiunii Române” lui Avram Iancu, pentru viaţa închinată şi jertfită spre propăşirea neamului românesc, fusese adoptată cu o largă majoritate de către Senat, camera decizională, cu trei săptămâni înainte. Ea a fost votată din nou, fără nicio modificare, pe 7 noiembrie 2017 şi preşedintele Klaus Iohannis a promulgat într-un final propunerea legislativă, după doi ani de tergiversări. Iar faptele vorbesc mai limpede decât o mie de vorbe frumoase.

Serbările Naţionale de la Ţebea, ca semnificaţie istorică şi reper de identitate naţională, nu sunt mai prejos decât Ziua Naţională a României sau Unirea Moldovei cu Ţara Românească. Şi aici istoria s-a scris pentru toţi românii.