Camera Deputaţilor, întrunită în se­siune extraordinară, a ratificat pro­iectul de lege privind ratificarea Pro­to­coalelor de aderare a Republicii Finlanda şi a Re­gatului Suediei la Tra­tatul Atlanticului de Nord. În legătură cu acest subiect, am solicitat câteva informaţii supli­men­tare deputatului PSD Viorel Sălan, secretarul Comi­siei pentru apărare, ordine publică şi si­gu­ranţă naţională din Camera Deputaţilor.

– La sfârşitul lunii mai, Suedia şi Finlanda au început oficial parcursul de aderare la NATO. În ce etapă ne aflăm acum?

După depunerea cererilor de aderare în mai, Summitul NATO de la Madrid, des­făşurat în perioada 28-30 iunie, le-a aprobat şi a fost declanşată procedura oficială de aderare.
În prezent, toate parlamentele ţărilor mem­bre NATO au primit documentele care permit ratificarea protocoalor de ade­rare la NATO ale Suediei şi Finlandei.
România este una dintre primele ţări care au început ratificarea acestor do­cu­mente. Camera Deputaţilor a fost prima Cameră sesizată si a adoptat miercuri in sedinta extraordinatra cu 227 de voturi „pentru” şi trei abţineri. . Urmează votul din Senat.
Finlanda și Suedia ar urma să devină membre NATO până la sfârșitul anului.

– Ce ne puteţi spune despre circum­stan­ţele mai largi ale acestor decizii politice?

Dorința Suediei și Finlandei de a adera la Alianța Nord-Atlantică a survenit pe fondul preocupărilor de securitate legate de invazia Rusiei în Ucraina.
Timp de decenii, ambele state au optat în mod constant pentru o politică de nealiniere militară.
Dar momentul „24 februarie” a mar­cat o schimbare categorică de atitudine din cele două țări.
În Finlanda, memoria colectivă nu a uitat anul 1939, când trupele sovietice au invadat țara. După trei luni de lupte, fi­nla­ndezii au evitat ocupația, dar au pierdut 10 la sută din teritoriu.
În Suedia, temerile începuseră să creas­că după 2014, când Rusia a anexat Crimeea, iar nave şi avioane de luptă ruse au avut o serie de incursiuni în apele teritoriale și în spațiul aerian suedez. Renunțarea la neutralitate a devenit tot mai mult o opțiune. În plus, Suedia și-a sporit bugetul militar și a reluat recrutările pentru armată.
În acest context, ambele state au decis că aderarea la NATO rămâne opţiunea cu riscurile cele mai mici.

– Ce s-a schimbat pentru Alianţa Nord Atlantică după Summitul de la Madrid?

La acest moment, pe flancul estic sunt mobilizați 40.000 de soldați sub co­manda directă a NATO și 100.000 de soldați americani.
Apoi, cu Suedia și Finlanda devenite parte a Alianței în nordul Europei, NATO adaugă în fapt noi resurse militare pe flancul estic.
De asemenea, au apărut noi ele­mente de securitate în estul Alianței.
Zona Mării Negre, în care se află şi România, este considerată acum zonă de importanță strategică deosebită pentru NATO. Ca urmare, în regiune vor fi po­ziționate suplimentar armament greu și echipamente militare. A fost crescut ran­gul unităților desfăşurate pe flancul estic de la grup de luptă la bri­gadă. Iar forţa de intervenție a fost sporită de la 40.000 la 300.000.

– Şi ce modificări notabile aduce noua configuraţie de securitate a NATO pen­tru România?

Cineva a spus odată “o armată nu construiești ca să câștigi război, ci ca să îl previi”. Suntem într-o perioadă în care trebuie să descurajăm cu trupe pe teritoriul nostru orice agresiune.
Trupele NATO vor veni în România și se vor așeza în București, Deveselu, Fetești, Craiova, Cincu, Sibiu, Câmpia Turzii și Oradea.
Vom avea desfăşurată pe teritoriul naţional şi brigada rotativă americană formată din 3.000 de soldați și 2.000 de angajați stabiliți în România.
Toate sunt trupe cu un nivel maxim de operativitate și care oricând pot intra în acţiune pentru a descuraja un ad­ver­sar.

 Poliana Mardari