În a treia zi a Sărbătorilor pascale venerăm străbunii / Третого Дня паскальних святків, день споминаня наших прадідів

Dărmănești, sat bucovinean locuit de ruteni, este un loc unde legătura cu cei trecuți în veșnicie capătă, în a treia zi de Paști, o încărcătură aparte. Această tainică legătură cu bunicii și străbunicii noștri a asigurat perenitatea poporului nostru, dincolo de vicisitudinile la care l-a supus istoria. Pare că acest popor dârz a înțeles că puntea peste timp este drumul către veșnicie.

De-a lungul timpului, condițiile sociale, economice au determinat ca o parte a locuitorilor să părăsească satul natal pentru a se stabili în orașele limitrofe sau uneori la distanțe de sute sau chiar mii de kilometri depărtare. Această zi magică îi aduce acasă, îi cheamă să retrăiască an de an clipe de veșnicie alături de familie, dar și de morții lor. Aduc la mormintele celor dragi ofrande simple, colaci, ouă roșii și mere alături de o lumânare, care va fi aprinsă atunci când preotul va trece pe la fiecare mormânt pentru a-l sfinți. Așezată pe mormânt în farfurii, pe o față de masă, adesea cusută în casă, pomana, așa cum e numită, va fi împărțită celor săraci, dar și rudelor și vecinilor.

Acest obicei asigură legătura simbolică cu lumea celor plecați, dar are și o semnificație apotropaică. E uimitor cum acest ritual ancestral s-a păstrat peste timp și cum reușește să-i aducă acasă de fiecare dată pe cei care își duc traiul pe alte meleaguri și astfel să țină comunitatea unită. E dovada că apartenența la un etos este încă puternică la rutenii din Dărmănești, în ciuda emancipării iar acum a pandemiei, care a bulversat mersul societății, dar și al fiecărui om în parte. Hristos a înviat!

Saghin Maria

Дерманешти, буковиньске село оселене Русинами, третого дня Великодних святків є прилежность для споминаня мертвих. Чудесний связ з нашими дідами і прадідами запивняє вічність нашого народу, хоць гірька історія нас не обминала і могла нас зничіти. Наший смілий народ спорозумів здержовати связи з прошлом, здобути вічность. Веля наших Русинів, через неухилних економічних условіях, ся уселило на ближних містах, або далеко на сто ай тисячі кілометрів і тужуть за рідними місцями. Магічний день прикликає каждого року родаків до рідного дому, родина ся сходить переживати моменти вічности коло гробів покійних прадідів. Приносять на гроби рідних прости преношеня, колачі, крашені яйця, яблокі, горівку і свічку яку запалюють коли приходе пан отець світити гроб. Преношеня або помана ( од споминати ), розкладена по гробі на файні скатерці, пошита руками у домі, роздають після освічіня бідним, рідним, сусідам. Обічай тримає симболічні связи з покойними але єго значеня є тоже апотропайске, охраняє родину од злого. Єден з найважнийших старецких обічаїв Русинів ся чудесно затримав рік за роком і чудесно тримає зьєднену родину хотьбудьде жие. Связи буковиньскіх Русинів з Дерманешт з народним етосом суть міцні, хоць еманціпація займила світ а теперь удар пандемії нового ковіда перерушила наший живот. Хрістос воскрес!

Сагін Марія