Dacă oamenii nu ar fi avut nevoie de legi că să conviețuiască pașnic în comunitate, Decalogul nu ar fi existat. Decalogul este izvorul și rădăcina sistemelor juridice de azi. Să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă se regăsesc și azi, într-o formă sau alta, în legile actuale. Iar miezul moral și spiritual al celor Zece Porunci constituie și azi chintesența ordinii legale în care trăim ca societate.

Pare mai puțin evident, dar legea ca și text juridic de administrare socială este validată doar dacă este percepută de către oameni ca o expresie etică a unei reguli de conviețuire. Iar această regulă trebuie respectată de către toți cetățenii, inclusiv de către cei care o fac.

Este posibil ca o lege etică și validată social să fie redactată de legiuitori lipsiți de principii etice? Este posibil, dar foarte puțin probabil.

Dacă vrem ca noi și copiii nostrii să trăim într-o societate etică, atunci este obligatoriu necesar ca și parlamentarii să își îndeplinească atribuțiile într-o manieră etică. Doar în această manieră, vom recăpăta încrederea cetățenilor în funcționarii și instituțiile publice.

Există o relație de condiționare reciprocă între coerența și stabilitatea corpului legic al unei națiuni și profilul general uman al celor care îl construiesc și îl aplică zi de zi. Și aceasta reflectare mutuală atinge de cele mai multe ori niveluri de subtilitate greu de sesizat. Pentru ca o lege să fie clară, stabilă, lipsită de prevederi contradictorii, este implicit nevoie de onestitate, corectitudine, integritate, compasiune, respect, responsabilitate, loialitate, transparență instituțională din partea celor care dezbat și redactează textul juridic.

Și din această perspectivă codurile de conduită profesională sunt și rămân elemente cheie ale relației dintre autorități și cetățeni.

Dacă dorim ca să fim respectați de către cetățeni, atunci, așa cum prevede și Codul nostru de conduită, trebuie să acționăm “cu onoare și disciplină, ținând cont de principiile separației și echilibrului puterilor în stat, transparenței, probității morale, responsabilității și respectării reputației Parlamentului”.

Nu putem pretinde respect din partea celor care ne-au votat dacă nu demonstrăm că respectăm noi înșine “prin atitudine, limbaj, conduită și ținută solemnitatea ședințelor parlamentare”, cum este și aceasta.

Creșterea de popularitate politică bazată pe folosirea de expresii sau cuvinte jignitoare, indecente sau calomnioase, așa cum s-a întâmplat recent, rămâne doar o iluzie naivă, care ne aduce deservicii tuturor.

Pluralitatea credințelor, opiniilor și ideilor politice este o condiție fără de care democrația nu ar exista. Și această pluralitate de convingeri politice trebuie protejată și păstrată.

Dar această pluralitate de credințe nu trebuie confundată cu o pluralitate de standarde etice, cu standarde etice confuze sau, uneori, cu absența standardelor etice. Este important ca legiuitorii să aibă o înțelegere clară și un acord unanim asupra a ceea ce este o conduită adecvată.

Doar pe acest fundament putem contribui la o cultură politică sănătoasă și putem astfel construi o societate mai bună în România.