”Concluziile mele preliminare după documentarea pe tema ajutoarelor sociale, după care voi trece la acțiune: ce ține de modificarea cadrului legal, o voi face prin înaintarea unor propuneri concrete, pe care le voi discuta alături de colegii mei, iar ce consider că ține de o mai activă participare a autorităților, voi discuta cu Ministrul Muncii, Raluca Turcan, dar și cu structurile asociative ale autorităților locale.

Sunt pentru o implicare mai mare a autorităților în sprijinirea beneficiarilor să prindă încredere că pot accesa un loc de muncă. Când spun „mai mare” sunt politicoasă. Ea nu există astăzi. Am în minte cuvintele lui Costel sau pe cele ale Mariei. Nimic nu mă poate convinge că oamenii aceștia nu au o șansă dar trebuie lucrat cu ei. Este important și pentru ei și pentru copiii lor care se vor forma văzându-și părintele mergând la un serviciu. Opinia mea (pe care am mai spus-o și într-o postare anterioară) este că pentru 30-40% dintre cei 170.000 de persoane se poate găsi și astăzi loc de muncă pentru că sunt oferte potrivite lor. Am verificat.

Structurile AJOFM eliberează adeverințe, nu depun eforturi pentru a parcurge, alături de beneficiari, lista ofertelor de locuri de muncă. Care există. Acest lucru trebuie făcut lunar, nu o dată pe an, la vreun târg de job-uri, așa cum făcea AJOFM pe vremuri. Discutat cu răbdare, alături de oameni pe care beneficiarii de ajutoare sociale îi cunosc – reprezentantul AJOFM și reprezentantul Primăriei – cu o listă de oferte în față, nu la stand-ul cu pliante conținând oferte de muncă. Abordarea trebuie schimbată. Beneficiarii de ajutoare sociale nu sunt singura categorie care îmi arată că ANOFM nu face consiliere ci doar înregistrează cereri/oferte (mai ales oferte) într-o bază de date, face diferite plăți, eliberează adeverințe.

Cunosc oameni buni în AJOFM-uri. Se poate mai mult. Altfel, la un moment dat, dacă această instituție nu devine performantă, nici nu va putea fi un actor competitiv pe piața recrutării și plasării de forță de muncă. Acum are acest avantaj al unei instituții publice plătite de stat dar trebuie să fie conștientă că este mai mult decât o agenție de plăți și de eliberat hârtii dacă vrea să fie competitivă. Sigur că mă gândesc la toate categoriile de persoane care ajung la AJOFMuri în căutarea unui loc de muncă, nu doar la beneficiarii de ajutoare sociale.

O explicație pentru situația existentă ține și de lipsa de colaborare dintre AJOFMuri și Direcțiile/Serviciile de Asistență Socială din Primării. Acestea din urmă cunosc situația beneficiarilor de VMG (ele le cunosc cel mai bine, iar dacă nu le cunosc, atunci și ele au devenit niște structuri care țin niște baze de date, nu unele care au grijă de oameni), ce dificultăți au acasă, ce nevoie de sprijin au (de exemplu, un tip de sprijin poate fi amenajarea de locuri de supraveghere/îngrijire copii pe durata programului de muncă al părinților).

Nu acopăr pe nimeni dacă persoana decide să nu fie activă dar nici nu sunt de acord cu prejudecățile atâta vreme cât realitatea arată că o persoană beneficiară de ajutoare sociale, de ani de zile chiar, are nevoie de sprijin în identificarea unui loc de muncă. El nu vine în acest moment. În unele localități pare că se întreține, din diferite motive, această stare a lucrurilor. Au nevoie inclusiv de cultivarea încrederii în sine pentru a se integra pe piața muncii. Simpla listă la avizier pe holurile AJOFM nu este o soluție. Nu poate fi totul ușor la AJOFM, adică atenția să se concentreze pe șomerii ușor ocupabili; trebuie atenție pentru toate categoriile. Altfel, pe principiul ”nu e treaba mea”, nici nu o să facem un pas înainte. ”