Deputatul Tiberiu Barstan prezintă o analiză privind modul în care statele Uniunii Europene își intensifică investițiile și își mențin sau chiar își cresc capacitatea de producere a energiei electrice pe bază de cărbune, în timp ce România își închide termocentralele pe cărbune.

„Ni se spune constant că trebuie să renunțăm la cărbune, însă realitatea arată altceva: marile economii ale lumii continuă să exploateze această resursă pentru a-și asigura energia și stabilitatea economică. Mai important însă este ce se întâmplă în Europa, acolo unde discursul oficial este unul „verde”, dar realitatea din teren este diferită.

 Polonia își susține în continuare sectorul minier și îl consideră strategic pentru economie. Germania, în plină criză energetică, a revenit la utilizarea cărbunelui pentru a-și proteja industria și populația. Cehia, Serbia și Bulgaria mențin exploatările și producția, conștiente că nu pot renunța peste noapte la o sursă stabilă de energie.

În acest peisaj, România pare să fie printre puținele state care își închide rapid capacitățile, fără să pună nimic solid în loc.  S-au promis alternative, locuri de muncă și reindustrializare, dar în realitate avem doar planuri pe hârtie și comunități lăsate fără perspectivă. Minerii sunt concediați, iar economia locală este afectată direct.

Adevărul este simplu: nu cărbunele a devenit inutil, ci modul în care România își gestionează resursele este profund greșit”, a transmis deputatul.

În acest context, deputatul prezintă o serie de soluții pentru ca acest sector al economiei românești să mai poată avea o șansă.

 „În timp ce alte state europene își protejează interesele și își adaptează tranziția energetică la realitățile economice, noi alegem să închidem tot, fără strategie și fără soluții. Mineritul înseamnă securitate energetică, locuri de muncă și independență. Fără aceste lucruri, România riscă să devină din ce în ce mai dependentă de importuri și din ce în ce mai vulnerabilă economic.

Soluțiile pe scurt:

1. Tranziție, nu închidere bruscă

• Menținerea exploatărilor viabile încă 10–15 ani, cu un plan clar de reducere treptată, nu închidere peste noapte.

2. Modernizarea termocentralelor

Investiții în tehnologii mai eficiente și mai puțin poluante (filtre, eficiență crescută), pentru a reduce costul certificatelor CO₂.

3. Renegocierea țintelor la nivel european

Adaptarea calendarului de închidere la realitatea României – securitatea energetică trebuie să fie prioritară.

4. Valorificarea resurselor interne

Folosirea cărbunelui în mixul energetic național, mai ales în perioade de vârf sau criză.

5. Investiții alternative în zonele miniere

Crearea de locuri de muncă reale (industrie, energie, producție), nu doar promisiuni sau proiecte pe hârtie.

6. Dezvoltarea unui mix energetic echilibrat

Cărbune + hidro + nuclear + regenerabile, astfel încât România să nu devină dependentă de importuri.

7. Sprijin pentru mineri și comunități

Reconversie profesională reală, dar și posibilitatea de a continua activitatea acolo unde exploatările sunt încă eficiente.

Când țara este condusă de slugi obediente, incompetenți și politicieni vânduți, nu mai poți spera decât la haos, sărăcie și distrugerea accelerată a economiei și a siguranței naționale.

 Un stat capturat de interese meschine nu mai lucrează pentru cetățeni, ci împotriva lor. Iar când deciziile sunt luate de oameni fără viziune și fără coloană vertebrală, prăbușirea nu mai este o posibilitate, devine o certitudine”, a concluzionat deputatul Tiberiu Barstan.

NOTIFICARE PRIVIND TRANSPARENŢA    https://vocea-hunedoarei.ro/informatii-privind-transparenta/