Succintă trecere în revistă a provocărilor de securitate cu care se confruntă România în zona Mării Negre

 Deşi pandemia încă nu s-a încheiat, continuăm să asistăm la desfăşurarea de exerciţii militare de amploare în zonă, unele efectuate cu muniţie de război.

În aceste circumstanţe, declaraţia mea politică de azi este o succintă trecere în revistă a provocărilor de securitate cu care se confruntă România în zona Mării Negre. Am dorit să evidenţiez faptul că România consideră soluţia cea mai bună fiind, pe de o parte, adoptarea de către aliaţi a unei strategii regionale comune, bazată pe unitate, coeziune şi solidaritate. Pe de altă parte, la fel de esenţială este dezvoltarea cooperării zonale între aliaţii riverani, pentru stabilitatea și securitatea regiunii şi protejarea intereselor lor economice. Iar la construirea unei astfel de politici naţionale, comisiile parlamentare pentru apărare pot avea o contribuţie esenţială:

Regiunea Mării Negre este fără îndoială importantă din punct de vedere strategic

 Lumea în care trăim este o lume nouă care s-a schimbat mult, mai ales în ultimii doi ani, şi pe care, în acest moment, nu o înţelegem complet. Criza sanitară, creată de pandemia COVID 19, s-a transformat paradoxal în cel mai mare şoc strategic la nivel global. Epidemia a devenit chiar pe alocuri cadrul unor confruntări politice şi ideologice, dar în acelaşi timp a obligat naţiunile să revadă fundamental perspectivele strategice şi tactice naţionale, regionale şi globale.

Regiunea Mării Negre este fără îndoială importantă din punct de vedere strategic. Aici se intersectează rutele comerciale şi traseele energetice tradiţionale de pe direcţia est-vest cu cele de pe direcţia nord-sud. Şi, din acest punct de vedere, orice schimbare de atitudine politică sau militară poate afecta interesele tuturor ţărilor riverane, şi nu numai ale lor.

Perioada prin care trecem acum este deosebit de complicată şi schimbarea realităţii la nivel global are loc într-un ritm fără precedent, din punct de vedere politic, economic, tehnologic, social şi cultural. În acest context, militarizarea rapidă şi extinsă din zona Mării Negre şi folosirea acesteia ca pârghie politică de presiune generează multă îngrijorare.

Am asistat cu totii în ultimii ani la concentrări semnificative de trupe şi tehnică militară într-o zonă relativ restrânsă şi la derularea unor acţiuni de forţă în Bazinul Marii Negre. Un răspuns similar din partea celorlalte ţări riverane ar putea declanşa inevitabil o cursă regională a înarmării.

Am asistat de asemenea la folosirea unor metode neconvenţionale de război în proximitate, ceea ce a creat o altă serie de îngrijorări şi a crescut riscul declanşării unor confruntări pe scară largă pornind de la nişte incidente minore.

În plus, pandemia Covid-19 și impactul ei economic devastator au dezvăluit în mod elocvent vulnerabilitățile societăților moderne în fața unei amenințări comune nevăzute, dar nu mai puțin periculoasă, și ne-au testat capacităţile de a rezista și de a răspunde adecvat neobişnuitei provocări nu numai în regiune, ci și în întreaga lume.

Pandemia ne-a demonstrat că securitatea națională și internațională trebuie să fie un concept mai cuprinzător, inclusiv referitor la aspecte care depășesc cu mult noțiunile acceptate de până acum. Iar forţa unei naţiuni este dată, azi, nu în primul rând de capabilităţile militare de care dispune, ci de capacitatea ei de a rezolva situaţiile de criză internă, de priceperea de a depăşi situaţii dificile internaţionale.

Documentele adoptate la ultimul Summit NATO, la care şi România a aderat, au consemnat atât importanţa strategică a Mării Negre, cât şi angajamentul aliaţilor faţă de menţinerea unui climat de securitate şi stabilitate în zonă.

În mod evident, capacitatea de apărare, descurajarea, rezistenţa şi cooperarea rămân elementele-cheie ce pot consolida un climat stabil, democratic şi pot genera prosperitate în regiunea Mării Negre, pornind, de exemplu, de la câteva proiecte concrete comune, de care să beneficieze toate statele din zonă.

Iar în domeniul militar, deciziile şi iniţiativele NATO rămân extrem de importante. Între acestea trebuie menţionat şi angajamentul, luat la recentul Summit NATO de la Bruxelles din iunie 2021, faţă de statele partenere din Bazinul Mării Negre de a le susţine şi mai mult, atât politic, cât şi militar cu scopul de a le spori rezistența și pentru a menține un avans tehnologic obligatoriu necesar.

Miza economică cea mai importantă rămâne asigurarea securităţii în zonă mai ales în ceea ce priveşte activitatea navelor implicate în explorarea, producţia şi construcţia infrastructurii de exploatare a noilor zăcăminte de gaze naturale descoperite de către România în perimetrul Neptun Deep şi Turcia, la Sakarya.

În actuala conjunctură internaţională, orice investitor va fi reticent în a demara un proiect major tocmai din cauza sentimentului că există o ameninţare potenţială permanentă în zonă.

Faţă de această situaţie, România consideră că soluţia cea mai bună este, pe de o parte, adoptarea de către aliaţi a unei strategii regionale comune, bazată pe unitate, coeziune şi solidaritate. Pe de altă parte, la fel de esenţială este dezvoltarea cooperării zonale între aliaţii riverani, pentru stabilitatea și securitatea regiunii şi protejarea intereselor lor economice.

În prezent, politica de securitate a țării noastre este definită fundamental de trei direcţii de acţiune: creșterea rolului şi eforturilor României în Uniunea Europeană, consolidarea profilului strategic în NATO, precum și aprofundarea și extinderea Parteneriatului Strategic cu SUA

 În acest proiect, Parlamentul României poate participa esenţial şi activ prin nivelul de expertiză deţinut, inclusiv la nivelul celor două Comisii pentru apărare, ordine publică şi siguranţa naţională din Senat şi Camera Deputaţilor. Dincolo de rolul lor în exercitarea controlului parlamentar asupra instituţiilor publice din aria de competenţă, componente ale Sistemului Naţional de Apărare, comisiile pot avea de asemenea o contribuţie avizată atât la nivel analitic cât şi juridic în definirea politicii de securitate naţională a României. Poate că este momentul potrivit acum pentru o evaluare lucidă şi corectă a iniţiativelor politice existente deja în zonă şi a potenţialului lor real de a sprijini şi îmbunătăţi climatul politic, de a crea condiţii favorabile înţelegerii şi cooperării între naţiunile din această regiune.

Altfel spus, apare ca absolut necesară o abordare integrată, atât la nivel regional, cât şi la nivelul NATO, o abordare care să îmbine eforturile de consolidare ale unei poziţii de descurajare militară credibilă și durabilă, cu o sporire a eficacității acțiunilor politice și diplomatice prin angajarea într-o permanentă comunicare strategică concretă, unitară, continuă și coerentă.

Viorel Sălan, Deputat PSD Hunedoara