România de azi: o societate fragmentată, captivă și fără masă critică de schimbare
Conform datelor oficiale, România are aproximativ 19 milioane de rezidenți în țară și aproape 4 milioane de români plecați în afara granițelor, ceea ce înseamnă un total de circa 23 de milioane de români.
Privite superficial, aceste cifre pot părea suficiente pentru dezvoltare și reformă.
În realitate însă, cifrele brute mint. Structura societății spune adevărul.
1. Diaspora – numeroasă, dar limitată ca impact intern
Aproximativ patru milioane de români trăiesc în diaspora.
Peste 60–80% dintre ei rezonează cu ideea unei schimbări reale, a unei reforme profunde, pentru condiții decente și pentru posibilitatea de a se întoarce acasă.
Contribuția lor este importantă, dar se limitează în principal la:vot, presiune simbolică, sprijin financiar punctual.
Ei nu pot fi prezenți fizic zi de zi, nu pot susține constant proteste, nu pot construi presiune continuă asupra sistemului. Influența lor este reală, dar indirectă și insuficientă pentru a schimba singură raportul de forțe din interiorul țării.
2. România rezidentă: 19 milioane, dar profund fragmentată
Din cele 19 milioane de persoane rămase în țară, trebuie să scădem categoriile care, obiectiv, nu pot sau nu vor participa la schimbare.
a) Bugetarii – captivi ai sistemului
Aproximativ 1,3 milioane de persoane lucrează în sectorul public.
Aceștia sunt, în mare parte:
dependenți de decizia politică,
vulnerabili la presiuni administrative,
condiționați de conducerea instituțională.
Dacă adăugăm familiile lor – soți, părinți, copii întreținuți – ajungem la aproape 3 milioane de persoane direct sau indirect captivă sistemului.
Din 19 milioane, rămân aproximativ 16 milioane.
b) Pensionarii – numeroși, dar vulnerabili
România are circa 4,6 milioane de pensionari.
Mulți dintre ei: se confruntă cu probleme de sănătate, depind de pensii mici, se tem de instabilitate, au copii sau nepoți angajați la stat.
Este nerealist să ne așteptăm ca această categorie să fie motor de protest sau de reformă profundă.
Din 16 milioane, rămân 11,4 milioane.
c) Copiii și tinerii sub 18 ani
Aproximativ trei milioane de persoane sunt minori.
Ei nu pot participa civic sau politic, fiind complet în afara jocului decizional.
Din 11,4 milioane, rămân 7,4 milioane.
3. Mediul privat – singura masă critică reală, dar fragmentată
În aceste 7,4 milioane regăsim: angajați din mediul privat,muncitori,antreprenori,profesioniști, independenți,oameni care produc valoare economică reală.
Această categorie numără aproximativ cinci milioane de români.
Este singura masă critică reală capabilă, teoretic, să producă schimbarea.
Dar aici apare problema majoră: frica de pierderea locului de muncă, riscul falimentului, lipsa timpului, presiunea fiscală și birocratică,dezinteresul civic cultivat în timp, sentimentul că „nu are rost”.
O parte sunt activi civic, dar nu suficient de mulți pentru a crea presiune sistemică reală.
4. Restul societății – marginalizare și neputință
Din cei rămași: aproximativ 500.000 sunt șomeri sau în situații sociale dificile, mulți sunt preocupați exclusiv de supraviețuire,
implicarea civică este minimă sau inexistentă.
La aceștia se adaugă circa 1,6 milioane de români plecați temporar, fără rezidență stabilă în afara țării, dar nici prezenți real în viața civică internă.
Concluzie: de ce România nu se mai poate schimba ușor?
România nu duce lipsă de oameni, ci de o masă critică liberă, curajoasă și independentă de sistem.
Singura categorie care poate produce schimbarea reală rămâne cea a românilor activi din mediul privat, încă în putere, direct afectați de disfuncțiile statului.
Dar fără solidaritate, curaj și asumare, nici această categorie nu poate învinge singură un sistem bine organizat și auto-protejat.
Direcția: diaspora și reconstrucția României.
În acest context, AUR a demarat un proiect concret pentru întoarcerea românilor din diaspora acasă.
Nu lozinci. Nu promisiuni goale. Ci o direcție clară: România trebuie reconstruită cu propriii ei cetățeni.
Mă bucur că sunt parte din această inițiativă.
Pe 24 ianuarie, voi fi în Ingolstadt, unde mă voi întâlni cu zeci de români.
Împreună vom încerca să ne recâștigăm România, iar ei să poată reveni acasă – nu din nostalgie, ci din convingerea că merită.
Tiberiu Barstan, președinte AUR Hunedoara
NOTIFICARE PRIVIND TRANSPARENŢA https://vocea-hunedoarei.ro/informatii-privind-transparenta/
« Proiectul „Tineret pentru viitor” – întâlnire de lucru la Hațeg (Stirea anterioara)
(Stirea urmatoare) Cum explică Nicușor Dan absența de la Davos: Nu umblu teleleu prin lume »
Stiri similare
Senatorul Călin Marian face un “pomelnic, cât o zi de post” cu răzgândelile lui Sorin Grindeanu
Marian îl sfătuiește să “rupă pisica în două”: PSD este la guvernare, dar se comportăMai mult
