Dr. Gheorghe Firczak

Anul 1989 a reprezentat o piatră de hotar în istoria bătrânului continent greu încercat de regimul comunist în perioada 1945-1989. Europa Central Răsăriteană -Polonia, RDG, Cehoslovacia, Ungaria, Yugoslavia și România- s-a debarasat de o ideologie care impunea reguli contra firii umane. Un aspect semnificativ al acestor transformări a fost posibilitatea afirmării minorităților naționale, printre ele fiind rutenii. Împotriva noastră au fost luate cele mai aspre măsuri prin interzicerea afirmării identității naționale pe tot parcursul perioadei mai sus amintite. Desigur, anul 1989 a determinat Cea de-a treia renaștere națională pentru ruteni. În acest context, din perspectiva istoriei și a sociologiei putem afirma că Europa Central Răsăriteană a cunoscut în anul 1989 o binevenită revoluție.

Cu toate acestea în spațiul public, mai ales cel românesc, se discută despre tot felul de concepte contrare revoluției. Premisa de la care se pornește o reprezintă folosirea forței, existența unor decedați, etc. Paul Dukes (1934- ), istoric, universitar la Aberdeen,menționează: Revoluția din Octombrie triumfase cu mult mai puțină vărsare de sânge decât cea din februarie. Dar vărsarea de sânge nu e singurul indicator al semnificației unei revoluții.(Istoria Rusiei, 2009, p. 226). Observația e valabilă pentru oricare revoluție.

În țara noastră, evenimentele din decembrie `89 pot fi caracterizate ca revoluție? Pe baza căror argumente? Două sunt esențiale. Poporul nu mai accepta exercitarea puterii de către nomenclaturacomunistă avându-l în frunte pe Nicolae Ceaușescu iar aceasta nu mai reușea să o exercite. Mari demonstrații, în localități urbane, contestau modul lor de acțiune.Nomenclatura, deși nu dorea să cedeze puterea nu o mai puteau exercita.  Argumentul suprem este situația cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Ziua de 22 decembrie, ora 9⁰⁰, trebuia să determine pregătiri pentru anihilarea opozanților printr-o reuniune cu mai mulți participanți din cadrul nomenclaturii:Constantin Dăscălescu, Emil Bobu, generalul Vasile Milea, generalul Iulian Vlad, Tudor Postelnicu. Dorința lor, poate mai mult a cuplului Ceaușescu, era să mobilizeze muncitori bucureșteni care să restabilească ordinea. O relatare de la acest eveniment menționează că Ion Dincă, revenit de pe platformele industriale bucureștene, întrebat de Nicolae Ceaușescu unde sunt muncitorii îi răspunde: …muncitorii nu vin în sprijin, ci vin să ne dea jos… După aceasta Vasile Milea s-a sinucis.Nicolae Ceauşescu, la ora 11³⁰,s-a adresat, din balconul sediului CC al PCR, manifestanţilor prezenți în Piaţa Palatului afirmând că Vasile Milea a fost un trădător şi că s-a sinucis în momentul când a fost descoperit. Reacţia mulţimii din Piaţa Palatului a fost violentă, întâmpinând cuvintele dictatorului cu huiduieli şi strigăte.Ceaușescu s-a retras speriat în sediu, în jurul orei 12⁰⁰. Tot nu credea că venise sfărșitul și perora despre trădare și o intervenție din afara țării.Ceaușescu nu putea să înțeleagă că nu e vorba de nicio trădare. Ci de faptul că umilința și disperarea românilor se transformase în revoluție, spune maiorul Adrian David, la acea vreme aghiotant al acestuia. Tudor Postelnicu relatează că Victor Atanase Stănculescu a chemat elicoptere și l-a sfătuit pe Nicolae Ceaușescu să prăseacă sediul CC al PCR.Când urcau cu liftul spre platforma de pe acoperiş protestarii au pătruns în sediu. Au întrerupt reţeaua electrică, astfel că liftul s-a blocat între etajele 6 şi 7. Intervenţia aghiotanţilor a făcut posibilă scoaterea lor din lift şi continuarea ascensiunii.A plecat, la ora 12⁰⁹, fiind însoțit de Elena Ceaușescu, Manea Mănescu și Emil Bobu.Iulian Vlad confirmă această succesiune a faptelor. Deci, aceasta demonstrează clar că Nicolae Ceaușescu a părăsit puterea, desigur temporar în viziunea sa, presat de populația nemulțumită de regimul comunist. Unde-i complotul? Unde-i lovitura de stat? Când a părăsit sediul CC al PCR putea fi arestat de nomenclaturiștii civili și militari prezenți acolo. Opinia noastră este că aceștia, mai ales Iulian Vlad și Victor Atanase Stănculescu, nici nu l-au trădat dar nici nu l-au sprijinit. Doreau ca ei să nu fie implicați în răsturnarea nu atât a regimului cât a cuplului dictatorial.

 În reședința județului Hunedoara, municipiul Deva, demonstranții au forțat conducătorii comuniști să renunțe la putere. În fața sediului CJ Hunedoara-Deva al PCR erau prezenți activiști, cadre de la Inspectoratul Județean de Interne: gen. Ion Rotaru, col. Lucian Văceanu, col. Ion Nicolae conduși de primul secretar Ion Popa. Aurel Pop relatează: …am ajuns în fața Palatului Culturii unde era format un baraj din soldați și milițieni înarmați, m-am desprins din grup și am luat legătura cu Ion Popa căruia i-am cerut să își dea demisia cu toată conducerea județeană de partid și de stat și să comunice demisia atât demonstranților cât și la București.

Acțiunea sa este confirmată de mai mulți demonstranți printre care Nicolae Moraru.Tot Aurel Pop menționează că sediul CJ Hunedoara al PCR era înțesat, începând cu 18 decembrie 1989, cu armament și muniție de război, fiind dispusă la toate etajele și în podul clădirii. Este de notorietate și în spațiul public corecția fizică aplicată lui Ion Popa pe traseul parcurs de la sediul CJ Hunedoara-Deva al PCR la Balconul Revoluției, deși a fost protejat de un grup de cetățeni. Această furie exprima atât incompatibilitatea demonstranților, nu puțini la număr, cu regimul comunist cât și nemulțumirea față de persoana celui agresat. Nicolae Moraru menționează: …iar de la balconul Palatului Culturii d-l Gheorghe Firczak a proclamat-la ora 11³⁰, deci înainte ca Nicolae Ceaușescu să părăsească sediul CC al PCR, n.n.-instaurarea noii puteri și a dat citire listei cu membrii noii structuri…În Balconul Revoluției, Ion Popa a dezavuat regimul comunist, cuplul conducător Nicolae și Elena Ceușescu. S-a pus la dispoziția noii puteri, după disoluția puterii la nivel central. S-a constituit Consiliul Județean Hunedoara al Frontului Salvării Naționale, fiind ocupat sediul organelor de partid și de stat comuniste.Ion Popa a fost reținut și depus în arestul UM 01719, iar puterea a fost preluată de demonstranți datorită presiunii exercitate asupra autorităților comuniste.

Din momentul în care regimul comunist a realizat că puterea este ca și pierdută a început contrarevoluția. De ce?

În principal din două motive. Primul îl reprezintă nostalgia puterii pierdute, toți nomenclaturiștii fie se autocaracterizează, fie se consideră reciproc: patrioți. Al doilea, poate mai important ca primul, era determinat de frica răspunderii pentru faptele din anii regimului comunist. Am menționat că nomenclaturiștii, mai ales cei cu grade, au jucat la două capete: nici nu îl susțineau fățiș pe Nicolae Ceaușescu, nici nu acționau împotriva lui. Cel mai bine s-a remarcat sub acest aspect la Iulian Vlad. După părăsirea puterii la vârf de către Nicolae Ceaușescu a manifestat aceeași duplicitate. În celebra Noapte a generalilor, alături de Ștefan Gușă, depunea tot efortul să fie perceput ca loial revoluției dar pe ascuns a organizat eventuala rezistență, coordonând forțele care au fost denumite cu termenul generic: teroriști. Aceste forțe loiale regimului comunist au existat, au acționat împotriva noii puteri. Vezi: Andrei Ursu, Roland O. Thomasson, în colaborare cu Mădălin Hodor, Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989, 2019. Mai mult unii au fost deconspirați dar au fost eliberați. Un exemplu: Nicolae Cămărășescu, ofițer de securitate (1986-1990) care a acționat în București. Eliberat, s-a stabilit în Valea Jiului fiind prezent la mineriada din iunie 1990, conducând asaltul împotriva României libere, oprind apariția ziarului. În mai multe localități din țară, după modelul Brașov 1987, s-au realizat filmări. Dacă situația redevenea favorabilă autorităților comuniste se puteau realiza anchete tot ca la Brașov 1987. Și la Deva s-a filmat, s-au făcut fotografii. Din balconul Palatului Culturii (actualul sediu al CJ și Prefecturii Hunedoara-Deva) am observat exact operațiunea dar caseta de atunci a dispărut fără urmă. Autoritățile județene hunedorene au contribuit la formarea noii puteri. Au invitat mai multe persoane să facă parte din noile structuri. Avem mărturii în acest sens, apărute în on-line: hunedoaraliberă.ro. Ei sperau, de fapt fără temei, ca situația să le redevină favorabilă și aveau nevoie la o adică să justifice atitudinea lor, să afirme că au controlat de fapt situația.

Astăzi, denigrează Revoluția din 1989 fiind foarte bine organizați în diverse asociații. Recurg la idei și limbaje populiste prin care toată lumea dușmănește țara noastră doar ei știu ce este bine pentru România. Mai trist, au cozi de topor printre cei care am luat parte la Revoluția Română din Decembrie 1989. De ce sunt posibile toate acestea? Deoarece nu s-au realizat anchete depline privind Revoluția și nu s-a finalizat Dosarul Revoluției. Nici cei din județul Hunedoara nu au fost sancționați nici juridic, nici moral pentru relele pricinuite în perioada 1945-1989.