Un subiect ce se discută foarte mult și este și astăzi de actualitate, Revoulutia din 1989

Pornind de la general spre particular vreau să menționez că, în opinia mea, anul 1989, ca importanță în istoria bătrânului continent, poate fi comparat cu celebrul an 1848, al revoluțiilor europene pașoptiste când, de asemenea, s-a afirmat dorința de libertate a poparelor în detrimentul autocrației și al nedreptății. O altă comparație este cu nu mai puținul celebrul an 1918, când la finele primului război mondial s-a afirmat dreptul la existență al popoarelor, la libertate și democrație. Realizându-se o înlăturare a unui sistem vechi perimat și îmbâcsit, apărând o lume nouă. După cel  de-al Doilea Război Mondial s-au făcut câțiva pași înapoi. Europa Centrală prin forța împrejurărilor a intrat în sfera de influență a comunismului sovietic și, în felul acesta, s-a creat o discrepanță între principiile democrației și o ideologie care a creat un stat totalitar. Anul 1989 aduce o deosebită înnoire la nivelul acestui continent, determinând un nou suflu de libertate, un nou avânt al democrației prin prăbușirea regimurilor comuniste din această parte a Europei.

Am reușit, prin cercetarea literaturii de specialitate dedicată Revoluției Române din Decembrie 1989, prin experiența trăită și cunoașterea activității din diverse localități, să îmi formez o imagine relativ completă. Am comparat tot ce s-a întâmplat în România anului 1989 cu ce s-a întâmplat în Europa Central Răsăriteană, constatări teoretice și semantice priviind semnificația termenului de revoluție.

După unul dintre marii creatori ai filosofiei moderne, Hegel, revoluție înseamnă o trecere de la un sistem la altul. Din nefericire, în România foarte mulți sunt încă la nivelul „Conu Leonida” prin care revoluția trebuie să se desfășoare neaparat cu decese, brutalitate și împușcături. Acest lucru nu se întâmplă în orice revoluție.

Celebră este revoluția glorioasă din anul 1688 din Anglia, când ultimul rege din dinastia Stuat Jacob II a fost înlăturat, iar tronul a fost ocupat de Wilhelm și soția sa Maria care făceau parte dintr-o ramură laterală a dinastiei Stuart.

Un alt exemplu ar fi Revoluția de Catifea din Cehoslovacia unde schimbarea de regim a avut loc fără nici un foc de armă, fără nici o victimă. Regimul comunist din Cehoslovacia a fost înlăturat, iar totul s-a derulat într-un mod foarte pașnic. Nu cu violențe cum au avut loc în România. Dar, în esență, o revoluție înseamnă schimbarea regimului de conducere și înlăturarea modalităților de funcționare a vechiului regim. Pentru ca o revoluție să reușeacă trebuie să se îndeplinească o serie de condiții.

O revoluție are succes în momentul în care conducătorii vechiului regim nu mai sunt în stare să își impună autoritatea în fața poporului, iar poporul nu mai acceptă vechiul sistem de conducere și persoanele care girează autoritatea în fruntea statului. Totodată, opoziția împotriva regimului trebuie să aibe un nucleu conducător care să reușească să vină în fața populației să propună un nou system, altul decât cel care funcționa înainte de revoluție și pe care populația să îl accepte.

Deci, este evident că, din acceastă perspectivă, vorbim despre o revoluție și în România. Ea a fost prefigurată de ceea ce s-a întâmplat la Lupeni în 1977 chiar dacă revolta, de acolo de la Lupeni, nu avea un pronunțat caracter anticomunist, dar nemulțumirile erau legate de modul în care se administra situația economică și socială a minerilor, a fost prefigurată de ce se întâmpla la Brașov în anul 1987 când din nou nemulțumirea oamenilor față de regimul comunist s-a manifestat. Cele două exemple demonstează că sunt necesare îndeplinirea acelor condiții pe care le-am menționat la început.

Nu tot cea ce se întâmplă trebuie respins și criticat. Există deci puncte de vedere, și foarte vehement susținute, legate de lovitura de stat din 1989. Această idee este propagată în primul rând de cei care au supraviețuit regimului comunist. Dovezi istorice palpabile pentru această idee nu există, nimeni nu vine cu o dovadă istorică la modul concret care să certifice lovitura de stat. Există doar teorii și presupuneri. Mai mult decât atât, la o emisiune televizată, un domn care a lucrat o vreme în SRI, menționa că a văzut ceva documente care certifică 100% ideea loviturii de stat.

Nicolae Ceaușescu trăia undeva într-un trecut și nu reușea să depășescă acel moment de glorie al anului 1968 când a condamnat invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia. Invazia Cehoslovaciei din vara lui 1968 a demonstrate, la acea vreme, adevăratele intenții ale URSS, precum și modul în care conducerea de la Kremlin manipula și impunea cu forța legea comunistă. Poziția lui Ceaușescu a fost una deosebită, dar el, în mintea lui, nu mai putea să creadă că în 1989 nu se putea repeta situația din anul 1968 când el a fost în mod evident în culmea gloriei.

Revoluția Română din Decembrie 1989 se înscrie în primul rând în evoluția istorică a poporului român, a marilor realizări pe care acesta le-a făcut începând cu 24 Ianuarie 1859, la 10 Mai 1877 cu proclamarea Independeței de Stat a României. În anul 1918, cu desăvârșirea unității naționale a statului român prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României și, în același timp, are o dublă semnificație, o dată internă și pentru Europa Central Răsăriteană pentru că Revoluția Română din decembrie 1989 se înscrie în contextul anului European 1989, atunci când practic regimurile comuniste în toată Europa s-au prăbușit.

Revoluţia română din decembrie 1989 a adus schimbări fundamentale, libertate şi democraţie, în primul rând.

Istoric dr. Gheorghe Firczak

Președinte AJRRUEM Hunedoara – Deva și

Președintele Uniunii Culturale a Rutenilor din România