M-am străduit toată viața să fiu înțelegător, tolerant cu orice persoană care provine dintr-o minoritate sau prezintă o formă de vulnerabilitate, în încercarea de a arăta bunătate, compasiune și de a ridica o presiune pe care, într-un anumit context, acea persoană o poate simți.

Am trecut cu vederea multe gesturi totalmente nepotrivite, acordând circumstanțe atenuante autorilor lor, mergând pe direcția acceptării, împăciuirii și iertării. Totuși, nu se mai poate așa și răbdarea noastră are limite!

Un ales în Parlamentului României, care beneficiază de una dintre cele mai permisive legislații din lume privind minoritățile naționale, care de ani buni a ales calea învrăjbiri, a acuzațiilor nefondate și a gesturilor provocatoare și vindicative, a reușit, din nou, să ne tulbure liniștea, prin profanarea imaginii unor personalități reprezentative ale culturii românești.

Personajul în cauză (al cărui nume nu are sens să îl rostesc, pentru că este destinat fie infamiei, fie uitării veșnice) nu îi poate atinge pe Eminescu, Iorga sau Eliade, pentru că el este liliputan, nesemnificativ, însă a reușit să ofenseze un popor întreg prin gestul său nesăbuit.

În loc să dovedească loialitate statului român (o datorie elementară, având în vedere poziția pe care o ocupă) și să ne caute prietenia, el alege vrajba și sfada, într-un asalt continuu la adresa valorilor noastre naționale.

A nu se înțelege greșit, eu fac parte dintre cei care prețuiesc toate națiunile pământului, așezate armonios de Dumnezeu, înțelegând impactul, în plan religios, al „poporului ales” în toată lumea creștină, deci inclusiv la noi, iar printre reperele mele culturale de frunte sunt personalități precum Mahler, Kafka sau Mihail Sebastian, însă chiar nu putem fi luați de proști la nesfârșit printr-o eternă victimizare și un spirit vindicativ, de o intoleranță gratuită, care mereu scormonește după culpe colective, transmise din generație în generație. Și vă mai mirați că există antisemitism! Dacă încă există, asta se datorează, în primul rând, modului vostru de a gândi și de a acționa, care vă face insuportabili!

Dureros e faptul că au găsit complici autohtoni, care le țin isonul și le cântă în strună. Măcar ei cred în ceea ce fac, în schimb, ai noștri știu că acționează împotriva intereselor neamului românesc, însă, din rațiuni politice, își predau cinstea și se transformă în unelte docile. De aceea, rușinea lor este infinită și ireparabilă.

Privind cele două chipuri, vedem unul schimonosit de ură și patimi, în contrast cu celălalt, blajin, nemuritor și rece

Mircea Mincea, vicepreședinte AUR Hunedoara