LUNGUL DRUM AL DEZONOAREI CĂTRE ONOARE
Titlul ne-a fost inspirat de celebra piesă de teatru a lui Eugen O’Neill (1888-1953), dramaturgul american care surprinde degradarea unui segment al societății americane, dezamăgirea personajelor inspirate de viața reală, dezamăgire determinată de propriile lor lașități și inconsecvențe. Pe de o parte titlul original este deosebit de semnificativ, pe de altă parte parafrazarea lui sugerează o realitate amară a societății românești pe un segment al ei. Există o antiteză firească valoare/nonvaloare ilustrată de o serie de persoane.
Cu ani în urmă, am avut un elev, seralist, Florin Groza, inițial șofer care datorită ambiției sale, ținând cont și de sfatul nostru, și-a desăvârșit studiile, reușind licența și, dacă nu ne lasă memoria, și master-ul. O vreme a colaborat cu noi dovedind hărnicie și enorm de mult bun simț. A devenit acționar și administrator al firmei sale. Adeseori, repeta în discuții, uneori în contextul ei, alteori retoric, o sintagmă: „Domnule profesor, eu nu dau cinstea pe rușine”.
Cu totul altfel stă situația cu un personaj reapărut de curând în spațiul public hunedorean: Bogdan Poraicu. Înainte de anul 1989, fără să fi fost activist era politruc. Profesor de matematică, aducea în discuție numele lui Robert Singer, pomenindu-l malițios și insinuant. În mod evident comparația nu putea fi în favoarea sa deși asta dorea să sugereze. Robert Singer a fost un titan al învățământului românesc, un creator de școală, devotat profesiei sale. În toată activitatea sa a dovedit că avea har. Chiar dacă i s-au propus funcții pe diverse trepte ierarhice a refuzat menționând că aparține școlii, că locul său este la clasă. Păcat că ceea ce a realizat decenii la rând a fost distrus în 2-3 ani. Dar, asta este o altă discuție. Deci, de câtă onoare poate da dovadă Bogdan Poraicu atunci când recurge la o astfel de abordare? Șirul contradicțiilor continuă. Deținător al certificatului de Luptător cu Rol Determinant acordat pe baza Legii Recunoștinței contestă Revoluția Română din Decembrie 1989 prin faptul că exagerează rolul jucat de Ion Popa și conducerea comunistă în actul din 22 Decembrie 1989 de la Deva. Se știe și este consemnat că poporul și-a manifestat furia la propriu asupra celui care a fost prim-secretar, după ce Aurel Pop l-a somat să demisioneze cu întreaga conducere județeană. Mărturisește într-un interviu că l-a întrebat Ion Popa dacă va fi arestat iar el i-a răspuns că nu are nici un drept să facă acest demers. Totuși, a fost depus în arestul unității militare din Deva. Dacă Ion Popa a avut un rol atât de important în opinia lui Bogdan Poraicu atunci acesta de ce a mai solicitat certificatul de Luptător cu Rol Determinant? Nu este dezonorant și aberant să beneficieze de prevederile legii dacă rolul său s-a redus la a-l proteja pe Ion Popa?
În ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților consacrată celei de a 25-a aniversări a RRD 1989 am rostit o alocuțiune în numele Grupului Minorităților Naționale. Am subliniat, printre altele, și rolul jucat de Ion Popa, ca apărător al regimului comunist, până la fuga lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu și schimbarea de atitudine la microfonul instalat în Balconul Revoluției în Deva. Surpriză. A doua zi am primit un apel telefonic. De la cine credeți că era apelul ? Da, ați ghicit. De la Bogdan Poraicu. Îmi propunea o întâlnire cu Ion Popa pentru discuții lămuritoare. În prima fază l-am refuzat dar insista. Atunci i-am spus că discut cu Ion Popa după ce își cere scuze public românilor, locuitorilor județului Hunedoara pentru răul pricinuit de regimul comunist în anii 1945-1989 și de răul pricinuit hunedorenilor în anii cât s-a aflat în fruntea județului de el însuși și de echipa pe care a condus-o. M-a apostrofat că nu-i poate solicita așa ceva lui Ion Popa. Din acel moment a început tirada lui Bogdan Poraicu împotriva noastră. A existat și o întrerupere. În perioada când a avut nevoie, conform Legii Recunoștinței, de susținerea noastră pentru preschimbarea certificatului.
Legat de episodul Nuță și Mihalea. Noi nu ne-am asumat niciodată meritul că am organizat prinderea și arestarea lor. Aceasta a fost realizată de echipa condusă de maiorul M.Ap.N Marin Teodorescu, care superviza activitatea fostelor cadre de miliție și securitate din județul Hunedoara, cu aprobarea lt.col. Dumitru Tufeanu, care era de facto comandant militar la CJ Hunedoara al FSN. Generalul Ion Hortopan a declarat în anul 1991 Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 că a discutat în ziua de 23 decembrie 1989 la CJ Hunedoara al FSN, legat de acest aspect, cu Bogdan Poraicu, președinte și Gheorghe Firczak, membru. Toate acestea sunt consemnate expresis verbis în volumul realizat de Sergiu Nicolaescu, „Lupta pentru putere. Decembrie 1989”, București, Editura BIC ALL, 2005.
Consemnăm astfel că nu toți știu să procedeze ca domnul Florin Groza, adică să nu dea cinstea pe rușine, să înlocuiască onoarea cu dezonoarea. Mai sunt o serie de aspecte contradictorii care ar trebui clarificate. Dacă Bogdan Poraicu dorește cu insistență vom veni cu noi elemente la momentul oportun, tot pentru corecta informare a opiniei publice nu pentru a apăra onoarea nomenclaturiștilor din perioada 1945-1989, care au distrus țara noastră.
Dr. Gheorghe Firczak