Declarațiile făcute de lideri ai acestei formațiuni, de la Timișoara până la București, au depășit limitele decenței și au întinat memoria unui fost președinte, dar și însăși ideea de democrație și responsabilitate politică.

Istoria va judeca faptele lui Ion Iliescu, nu USR. Dar istoria îi va judeca și pe cei care, într-un moment în care România ar fi avut nevoie de reculegere și echilibru, împăcare și iertare cu sine, au ales să transforme totul într-un spectacol lamentabil, lipsit de empatie, de o agresivitate ideologică aproape infantilă. Aceasta nu este o expresie a progresismului, ci, dimpotrivă, este reflexul unei formațiuni politice care pare să-și piardă reperele, în care zgomotul ia locul reflecției, iar cinismul ia locul omeniei. Progresul nu se clădește pe dispreț!

Fie că le place unora sau nu, președintele Ion Iliescu a fost cel care a pus România pe calea democrației, a libertății și a apartenenței la familia euro-atlantică. Datorită deciziilor luate în mandatele sale, românii au astăzi dreptul la vot liber, la opinie, la acces la educație oriunde în lume, la un viitor în Uniunea Europeană și sub umbrela de protecție a NATO. Inclusiv cei din USR (care astăzi îl denigrează) au dreptul de a candida, de a guverna, de a exista în viața politică datorită acestor decizii politice și istorice.

Comportamentul public agresiv, lipsit de onoare și de respect, atât pentru instituțiile statului, cât și pentru trecutul nostru recent, mă determină să trag un semnal public de alarmă. Consider că orice formă de dialog politic cu USR, în acest moment, devine imposibilă și inacceptabilă. Nu putem legitima prin tăcere sau prin politețe formală un mod de a face politică atât de golit de valori, clădit pe ură și răzbunare.

Hunedorenii merită mai mult. Merită o clasă politică matură, responsabilă, înțeleaptă, care știe când să lupte și când să tacă. Când să construiască și când să se încline în fața istoriei.

Noi, cei care am pus bazele social-democrației în județul Hunedoara, am învățat că democrația nu înseamnă doar libertatea de a vorbi, ci și înțelepciunea de a ști cum și când să o faci.