Stimate Domnule Ministru,

În cadrul dialogului direct cu cetăţenii pe care îl port permanent, mi-au fost aduse la cunoştinţă mai multe situaţii care pun semne de întrebare în ceea ce priveşte eficacitatea testării antidrog a şoferilor aflaţi în trafic.

Este deja un fapt de notorietate că sunt depistaţi pe străzile din România tot mai mulţi conducători auto care sunt sub influenţa stupefiantelor/drogurilor de risc sau chiar de mare risc, a celor de recreere sau a unora sintetice. Din această cauză este important ca modalităţile de verificare şi procedurile de confirmare a rezultatelor testării antidorg să fie foarte riguroase.

Scopul este evitarea punerii sub acuzare pe nedrept a unor cetăţeni pentru consum de droguri, având drept consecinţă sancţionarea de natură penală şi afectarea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.

Şoferii care se urcă la volan sunt sub incidenţa Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri şi a Rezoluției Parlamentului European din 13 februarie 2019 referitoare la utilizarea canabisului în scopuri medicale (2018/2775(RSP)).

Conform cadrului juridic în vigoare, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

În textul de lege nu există însă nicio referire concretă la nivelul concentraţiei ce poate fi atins fără să existe repercusiuni legale. De aceea consumul de droguri la volan este considerat infracţiune pentru orice cantitate de drog consumată.

Iar dosarul penal se deschide la orice urmă oricât de mică de substanţă interzisă depistată în organismul conducătorului auto.

Deschiderea unui dosar penal pentru pentru consum de droguri la volan se efectuează în momentul depistării şoferului respectiv în trafic, pe bază de proces verbal cu ridicarea permisului de conducere, fără drept de a mai conduce. Ulterior, dosarul este înregistrat la brigada rutieră şi este trimis la Parchetul competent.

Din acest motiv, acurateţea stabilirii dacă şoferul a consumat sau nu substanţe psihoactive devine extrem de importantă.

Cunosc faptul că din 2019, Poliţia Română a fost dotată cu aparate Dräger DrugTest 5000 și AquilaScan. Cu ajutorul lor, agenţii de circulaţie pot depista prezenţa în organism a mai multor tipuri de substanţe interzise. Aparatul DrugTest Dräger 5000 poate să indice prezenţa în corp a mai multor tipuri de substanţe interzise. Este vorba de amfetamină, benzodiazepină, Delta-9-tetrahidrocanabinol (THC), cocaină, metamfetamină, opiacee, metadonă, ketamină.

Poate că este momentul necesar şi pentru o actualizare a normelor legale inclusiv stabilirea, ca şi în cazul consumului de alcool, a unui prag maxim de substanţă psihoactivă depistată în organism dincolo de care se poate aplica sancţiunea penală legală ca să fie evitată apariţia unor abuzuri.

De exemplu, conform Centrului European de Monitorizare a Drogurilor și Dependenței de Droguri, în Belgia, Irlanda, Luxemburg, Norvegia, concentrația admisă este de 1 nanogram / ml, în timp ce în țări precum Cehia și Marea Britanie, limita permisă crește la 2 nanograme/ ml.

Sau s-ar putea adopta modelul german. Începând cu 2019, în Germania, şoferii care sunt depistaţi pentru prima dată conducând sub influenţa canabisului nu mai sunt pedepsiţi prin reținerea permisului de conducere, ci sunt supuşi unei evaluări medicale în urma căreia se poate constata dacă erau sau nu apţi pentru a conduce.

Dar pentru a alege soluţia cea mai bună pentru România, este obligatorie o documentare cu date oficiale autorizate asupra stării de fapt actuale.

De aceea aş dori să îmi răspundeţi la următoarele întrebări:

– conform evidenţelor pe care le deţineţi, câte persoane au fost testate antidorg de către echipajele de poliţie rutieră în anii 2021 şi 2022?

– dintre acestea, câte au fost depistate pozitiv la verificarea efectuată cu aparatul DrugTest Dräger 5000?

– totodată, dintre cei care au fost constataţi pozitiv ca urmare de derulării procedurilor penale, la câţi s-a demonstrat că testul efectuat nu a fost relevant?

– dacă există astfel de situaţii, care au fost cauzele ce au dus la apariţia lor?