Gheorghe Firczak – „Contribuții ale Bisericii Unite cu Roma Greco – Catolică la Marea Unire”, Editura EMMA, Orăștie, 2018 *
Motto: „Fără unirea în credință cu Roma nu erau școlile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învățăturii, nu era mai ales acea mare școală pentru inima poporului nostru, care a fost Roma însăși”. (Nicolae Iorga)
Apărută în contextul istoriografic fericit al Centenarului Marii Uniri (1918 – 2018), cartea Domnului Dr. Gheorghe Firczak este o „contribuție”, la rândul său, cu adevărat remarcabilă la tezaurul culturii noastre istorice, actuale și de viitor. Concepută ca un eseu prețios, cartea de față reprezintă lectura autorului asupra unor subiecte de istorie românească și central-europeană, o reverență făcută muzei Clio. În același timp, lucrarea se bucură de girul și de binecuvântarea P.S. Alexandru, episcopul de Lugoj al Bisericii Române Unite cu Roma, un ierarh cu origini maramureșene, un gânditor și un intelectual de prim rang al zilelor noastre.
De-a lungul celor 182 de pagini, scriitura istorică de față abordează fenomenul greco-catolicismului românesc în conivență absolută cu crizele sau revirimentele catolicismului, în contextul fenomenului religios românesc ortodox, din sânul căruia s-a desprins. Este remarcabil faptul cum istoricul Dr. Gheorghe Firczak a găsit explicațiile, confirmate în timp, la absolut toate evenimentele istorice petrecute, decupându-le parcă dintr-un scenariu al unui determinism istoric obiectiv, fără a cădea însă în extrema facilă a unui oarecare misionarism sau, mai grav, a unui misticism religios, rămânând, totuși, în cadrul unui omagiu pios adus Blajului și Bisericii Unite cu Roma, fără a fi, neapărat, encomiastic.
Astăzi, întreaga opinie istoriografică românească este unanimă în a recunoaște faptul că în Ardeal (generic, vorbind) spiritul național s-a redeșteptat și a fost reanimat în secolele XVIII – XIX; din motive de dispută religioasă se omite, însă, a se sublinia rolul racordării religioase la catolicism, această gură de oxigen istoric și etnic, primită și conferită de către Roma catolică.
După o introducere întocmită conform uzanțelor istoriografice, Dr. Gheorghe Firczak abordează temele propuse cu o seninătate și o suveranitate proprii dascălului adevărat, cu vocație prezentând, pe rând „Reforma” declanșată de Martin Luther, la 1517, ca o „mișcare anticatolică”, la care, în Transilvania „sașii au fost primii care au aderat”, până la desființarea bisericii greco-catolice. Reținând aspectele esențiale, dar strecurând abil și interpretări istoriografice mai subtile, Dr. Gheorghe Firczak ne descrie apoi greco-catolicismul românesc (1699 – 1701) și pe cel rutean (1646) ca pe niște fenomene religioase desfășurate în contextul mai larg al „Contrareformei catolice”, dar care au fost valorificate istoric în contextul luptelor naționale ale celor două etnii, al emancipării lor social-politice și istorice.
Apelând la o descriere tematică și diacronică, autorul acordă spații ample luptei naționale de până la revoluția din 1848 – 1849, reținând aspecte ilustrative din activitatea fiecăruia dintre episcopii greco-catolici. De departe, în această galerie, se detașează icoana lui Petru Pavel Aron, care pe timpul episcopatului său (1751 – 1764) a înființat la Blaj prima școală elementară în limba română, primul liceu, prima tipografie și a tradus Biblia după „Vulgata” Sfântului Ieronim, rămasă zăcământ de românitate, fiind tipărită abia în anul 2015.
După depășirea momentului revoltei ortodoxe (p. 43), respectiv episodul cu călugării Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara ș.a., dar și în contextul laicizării mai accentuate a intelectualilor români transilvăneni, lupta națională a câștigat în consistență, odată cu revoluția de la 1848 – 1849 și, apoi, de-a lungul următoarei jumătăți de secol XIX.
Pagini memorabile acordă autorul, de asemenea, activității ASTREI, care s-a constituit ca într-o nouă catedrală de idei, de data aceasta doar națională, alături de cele două cupole religios-naționale, ale ortodocșilor și greco-catolicilor din Transilvania.
Toată această luptă etno-istorică marchează „modernizarea societății românești”, finalizându-se cu primul război mondial și cu Marea Unire. Istoricul Dr. Gheorghe Firczak reușește un discurs de o înaltă ținută științifică, limpede, clar, dincolo de clișeele cu care suntem deja obișnuiți, așezând evenimentele istorice în buna lor orânduială; luptei naționale din Transilvania, adăugându-i „jertfa militară a Regatului” (Iuliu Maniu).
Dr. Gheorghe Firczak, președintele Uniunii Rutenilor din România, prin aceste pagini autentice de istorie națională reușește, mai întâi să-l provoace pe cititor, iar mai apoi, într-o manieră socratică, să-i limpezească adevărurile istorice.
Lector univ. Dr. Ilie Gherheș