„Nu de plânsetul poporului se teme Împăratul, ci de râsetul lui “, spune porcul- dictator, Napoleon, în cartea „Ferma Animalelor” de George Orwel. Un adevăr înțeles atât de bine și de împăratul Napoleon al Franței care, după campania dezastruoasă din Rusia, ordonă interzicerea oricărei formă de satiră la adresa sa, în ziarele de acasă.

„De la sublim la ridicol, nu e decât un pas”, avea să spună Napoleon în timp ce semna decretul prin care închidea toate ziarele de satiră franceze.

Asta cred că este, la ora actuală, cea mai mare problemă a sistemului care l-a impus pe Nicușor Dan, acest Teleleu de România, drept președinte: râsul poporului.

Pentru că nimic nu este mai periculos pentru un sistem care a scos pur și simplu oamenii din cabina de vot anulând alegerile, decât să vadă cum „Olimpicul lor” a ajuns de glume și ironii în folclorul popular.

Efectul negativ este consemnat de toți experții în psihologia maselor. „Fundamentul oricărui lider este prestigiul. Însă acest fundament dispare dacă acesta ajunge să fie subiect de râs ” spune Gustave Le Bon în cartea „Psihologia mulțimilor.

Ori asta s-a dorit a fi punctul forte al celor care l-au scos din joben pe Nicușor Dan: prestigiul.

Problema sistemului este că olimpicul, supradotatul, invincibilul, deșteptul planetei începe să devină, în ochii mulțimii, împiedecatul, mucea, zâmbărețul sau handicapatul.

Adică a devenit exact ceea ce ei nu vroiau: un subiect de glumă.  Iar o glumă se răspândește mai repede decât o ideologie. O glumă nu poate fi arestată așa cum arestezi un protestatar.  Un lider luat în râs de popor este un lider necredibil, nefrecventabil, incompetent. Practic, această distanță psihologică dintre șeful statului și mase este distrusă prin râs.

Ce va face sistemul ? Probabil îl va ascunde pe Nicușor de ochii lumii, îl vor izola acolo, în palatul Cotroceni și îl vor folosi doar pentru ce au ei nevoie: semnătura pe documente oficiale.