Trâmbițată de premierul Ilie Bolojan, pe modelul Rareș Bogdan, legea pensiilor magistraților a fost trântită la CCR. Judecătorii au invocat lipsa unui aviz CSM care nu a fost cerut de Guvern. O neglijență cum ar veni sau cum ne-a anunțat nea Ilie pe un ton mai academic, vicii de procedură. Obiectivul însă rămâne unul ferm, asumat de Guvern și evident și de Coaliție, a concluzionat pentru popor, nea Ilie.  Scor strâns la votul judecătorilor mai spune nea Ilie ca și cum era cât pe-aici să se înfăptuiască minunea!

Aceiași gargară, aceiași politicieni, aceleași rezultate! 

Practic am asistat la o piesă de teatru marca Caragiale, cu aceiași actori care populează scena politică de două decenii. Tocmai de aceea este tot mai evident că marea reformă trâmbițată de Bolojan capătă valențe comice și cadrează cu celebra frază din piesa de teatru „O scrisoare pierdută”:

“Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”