Ajungem să plătim energia proprie de două ori: o dată când o producem ieftin și o exportăm, și a doua oară când o importăm scump, într-un dans cinic al profitului făcut pe spatele contribuabililor. Avem hidrocentrale, termocentrale, parcuri eoliene, dar acestea stau deseori blocate în hățișurile birocratice sau folosite strategic pentru alte interese decât binele cetățenilor.

Nu omul de rând, care își numără banii înainte de a-și încălzi casa, ci o mână de „strategi” care au înțeles că acolo unde există resurse, există și oportunități de manipulare.

Ironia amară este că, deși ar trebui să fim independenți energetic, ne comportăm ca o colonie a propriei neputințe. Este ca și cum ți-ai vinde mâncarea din cămară vecinului, ca mai apoi să îți ceri voie să o cumperi înapoi, dar la preț triplu. În acest tablou grotesc, noi, românii, suntem doar niște figuranți care plătesc biletul la un spectacol regizat de alții, unde finalul este întotdeauna același: sărăcia noastră, prosperitatea lor.

Poate ar fi timpul ca instituțiile de control să fie mai puțin ancorate în interese obscure și mai conectate la realitățile oamenilor. Altfel, acest cerc vicios al „învârtelilor de miliarde” va continua să ne transforme dintr-un popor de oameni în unul de victime ale propriei indiferențe”