Vă doriți mai multă flexibilitate pentru cei ce vor să muncească în afara țării, în loc să vă preocupe valorificarea resurselor umane în țară

Domnule Președinte,

În 7 ani de mandat ați acceptat o singură întâlnire cu reprezentanții lucrătorilor, confederațiile sindicale reprezentative la nivel național.  O singură întâlnire de 40 de minute, la începutul primului dvs mandat. De atunci reprezentanții lucrătorilor din România nu au mai avut loc pe agenda domniei voastre.

Am încercat în repetate ocazii să comunicăm cu domnia voastră pe teme de interes pentru lucrătorii pe care îi reprezentăm, indiferent că a fost vorba de aspecte ce vizează piața muncii sau situații critice apărute în unele domenii strategice cu impact direct asupra unor componente cheie ale securității naționale (energie, transporturi, agricultură, industrie de apărare, etc), dar și cu impact direct asupra vieții și bunăstării cetățenilor. De fiecare dată ne-am lovit de un scut impenetrabil creat în jurul dvs de echipa de consilieri.

Dacă interesele salariaților nu s-au regăsit printre prioritățile administrației dvs, pentru mediul de afaceri ați manifestat o atenție deosebită. Cu ei v-ați întâlnit în nenumărate rânduri.

Dezamăgiți de modul în care forța de muncă a beneficiat de atenția și preocuparea dvs recurgem azi la această formă de comunicare. Ați preluat la începutul mandatului o Românie cu o piață a muncii guvernată de o legislație specifică (Codul Muncii și Legea Dialogului Social) adoptată în 2011 în urma unor proceduri  ce au ocolit cadrul dialogului social, cât și dezbaterile parlamentare (asumarea răspunderii Guvernului), ca o soluție de criză. Cu toate că situația de criză a fost depășită în anii care au urmat, în timpul mandatelor dvs piața muncii a continuat să sufere mutații importante care au afectat profund drepturile și libertățile lucrătorilor, calitatea locurilor de muncă și nu în ultimul rând sistemul de securitate socială.

De când este stat membru al Uniunii Europene România nu a reușit să reducă decalajele sociale față de media UE decât în foarte mică măsură. De altfel România este un foarte slab performer în cazul majorității aspectelor sociale monitorizate. Ne arată acest lucru indicatorii pe baza cărora se monitorizează Pilonul European al drepturilor sociale. În 2017 ați participat în numele României la Summitul de la Goteborg în cadrul căruia a fost proclamat Pilonul European al Drepturilor Sociale, ați asumat în numele României acest document de o extraordinară importanță pentru toți lucrătorii europeni. Cu toate acestea, pe plan intern nu ați inițiat nici un demers, nici o dezbatere publică în care să implicați partenerii sociali naționali reprezentativi, cât și guvernele, în vederea transpunerii în practică a principiilor statuate de Pilon. Atragem atenția că în cazul multor aspecte vizate de acest document România se află astăzi în aceeași situație precară ca în anul aderarii la UE.

3 exemple sunt relevante:

• rata riscului de sărăcie în 2007 era 24,6%, iar în 2020 de 23,4%. Atât în 2007, cât și în 2020 suntem la fel de departe de media europeană (16,5% în 2007 și 16,6% în 2019).
• rata riscului de sărăcie în muncă în cazul bărbaților era 19% în 2007, iar în 2020 de 18,1%, procentul fiind dublu față de media europeana (9,4%).
• speranța de viață sănătoasă la 65 de ani, în cazul bărbaților – 6,7 ani în 2019, față de 7,6 ani in 2007, iar în cazul femeilor – 6,5 ani în 2019, față de 7,8 în 2007.

Culmea, în aceste condiții Guvernul Cîțu anunță cu seninătate că a crescut speranța de viață și ar fi cazul să creștem vârsta de pensionare!! Această propunere este reprezentativă pentru interesul exprimat de unii reprezentanți ai Guvernului sau ai clasei politice actuale referitor la forța de muncă. O opinie la care se pare că achesați de vreme ce nu ați avut nici o opinie exprimată public pe această temă.

Este evident faptul că din punct de vedere al politicilor sociale România doar mimează statutul de țară membră a Uniunii Europene. Astăzi este mai evident ca oricând că pentru puterea politică forța de muncă actuală, dar și cea viitoare nu reprezintă o prioritate. Ne ascundem după sloganuri de tipul ”România Educată”! Cu doar câteva zile în urmă OCDE dădea publicității o analiză comparativă a rezultatelor testelor PISA din 2018 pentru țările Europei de Est și Asiei Centrale (dintre țările vizate doar 3 sunt membre UE – Croația, România și Bulgaria). Concluzia: România investește în Educație mai puțin decât majoritatea țărilor din regiune, cu 2 excepții: Kazakhstan și Azerbaijan, iar performanțele elevilor din România sunt mai slabe decât cele înregistrate de majoritatea țărilor din regiune, inegalitățile fiind mai pregnante în Romania decât cele existente la nivel internațional[1].

În ciuda faptului că ați reprezentat România la diverse reuniuni europene sau internaționale, unele având și componente ce vizau direct sau indirect lucrătorii, în plan intern nu s-a transpus nimic din aceste angajamente asumate de România pe plan extern. Dvs, la fel ca și ceilalți oficiali români, doar dați frumos în pozele pe care le faceți cu ceilalți lideri europeni. În fapt, în România nu există nici un fel de preocupare reală pentru implementarea principiilor sociale europene. ”Să nu lăsăm pe nimeni în urma” este doar un slogan lipsit de consistență pentru puterea actuală, Președinte sau Guvern.

Ni s-a părut foarte relevantă și opțiunea dvs de la Summitul Social de la Porto din 8 mai 2021 cu privire la panelul în care ați decis să aveți o intervenție. În ciuda faptului că România întâmpină atât de multe dificultăți în planul ocupării, dar și în cel al protecției sociale (2 din cele 3 teme centrale ale Summitului), opțiunea dvs în cadrul acestei reuniuni a fost îndreptată către panelul pentru competitivitate și inovare, un domeniu în care România are o experiență atât de restrânsă și de nerelevantă încât suntem de departe ultimii în Europa, atât la inovare, cât și la competitivitate. Alocuțiunea dvs din cadrul Summitului din 08 mai 2021 reflectă în mod clar singura dvs preocupare în ceea ce privește lucrătorii din România – “..Președintele României a militat pentru mai multă flexibilitate între statele membre și o abordare comună, care să ofere tuturor persoanelor oportunitatea de a studia și de a munci acolo unde își doresc.”

Cât timp România oferă oportunități de studiu atât de limitate, iar condițiile de muncă sunt atât de precare (salarii mici, drepturi adesea încălcate, expunere frecventă la risc, etc.), mesajul dvs îndeamnă cetățenii români către singura opțiune viabilă  – migrația.

Zilele trecute am aflat că aproape un million de români au cerut statut de rezident în Marea Britanie pentru a rămâne în această țară și după 30 iunie 2021. Nici una din oficialitățile din România nu a considerat necesar măcar să iasă cu o declarație politică, cu un semnal care să încurajeze populația activă din România să rămână în țară. Suntem șocați de liniștea Guvernului, a Parlamentului, a întregii clase politice dar și a dvs Domnule Președinte în fața acestor realități. Considerăm că este o rușine națională, atât pentru întreaga clasă politică, cât și pentru toți aceia care de la nivelul autorităților publice ar fi trebuit sa genereze un cadru legislativ și instituțional care să ofere condiții de muncă și salarii decente pentru lucrătorii români, aici în România.

Cu o diaspora românească a cincea cea mai mare din lume[2], cu o forță de muncă în special tânăra care continuă să vrea să părăsească țara, dvs Domnule Președinte vă doriți mai multă flexibilitate pentru cei ce vor să muncească în afara țării, în loc să vă preocupe valorificarea resurselor umane în țară.  De mult timp România nu mai știe câți cetățeni mai sunt în mod real în piața muncii națională. Sărăcia îi împinge să plece la muncă în afara țării. I-am văzut în 2020 disperați să-și riște sănătatea pentru unele dintre cele mai precare locuri de muncă disponibile în spațiul european, respectiv cele de zilier!

Săptămâna aceasta Ministerul Muncii a transmis în dezbatere un proiect de act normativ (HG) pentru creșterea contingentului de lucrători extracomunitari admiși pe piața muncii națională în 2021 la 50.000, adică o dublare față de nivelul stabilit anul trecut, pentru anul 2021 (prin HG 1133/2020). Este evident că ne pregătim în lunile care urmează până la finalul anului de un import masiv de forță de muncă.

Această categorie de lucrători (extracomunitari) pare să fie singura soluție pentru a asigura funcționarea pieței muncii, cu toate consecințele ce pot decurge de aici.

Dacă nu înțelegem că este urgent nevoie să producem schimbări spectaculoase în ceea ce privește atenția și importanța acordată forței de muncă prin:

• respectarea drepturilor lucrătorilor,
• promovarea unei politici salariale adecvate, inclusiv în cazul salariului minim,
• întărirea negocierilor colective, atât la nivel sectorial, cât și la nivel de unitate,
• investiții semnificative atât in educația adulților, cât si în sănătatea și securitatea la locul de muncă,

singura soluție pentru a asigura forța de muncă necesară funcționării economiei, mai ales în contextul necesității de a implementa proiectele de investiții vizate prin PNRR, rămâne un import masiv de forță de muncă din Asia! Nu întâmplător întreaga clasă politică din România, la unison, a votat modificarea OUG 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, adoptată prin Legea 14/2016, eliminând din corpul acesteia prevederile ce condiționau accesul lucrătorilor extracomunitari pe piața muncii națională, respectiv condițiile de salarizare (salariul mediu brut care era salariu minim pentru această categorie a fost înlocuit de salariul minim brut pe țară) și cerințe de calificare (sunt acceptați și lucători necalificați).

În aceste zile, toată România fierbe cu gandul la muntele de bani ce va veni după aprobarea PNRR. Inclusiv dvs Domnule Președinte ați avut numeroase intervenții pe această temă. Însă, în contextul actual cel mai probabil locurile de muncă generate de investițiile finațate prin PNRR, oricum foarte puține, vor fi ocupate cel mai probabil de către o parte din cei 50 de mii de lucrători din Nepal, Vietnam, India, China sau alte țări din care România importă forță de muncă.

Este lipsit de sens și de eficiență să vă doriți o ”Românie educată” dacă această educație nu este valorificată în țară. Este urgent și imperativ necesar ca împreună, dvs, Guvern, Parlament și partenerii sociali reprezentativi, să facem un efort colectiv pentru a identifica acele resorturi care să determine o schimbare a politicii naționale în domeniul resurselor umane, pentru a ne alinia principiilor statuate de modelul social european.

În caz contrar considerăm că este inutil pentru România să continue sa mimeze că este un stat social european.

Dacă tot nu respectăm angajamentele europene asumate prin documente precum Carta Socială Europeană, Codul European de Securitate Socială, Pilonul European al Drepturilor Sociale, etc., atunci ar fi mai onest, atât față de cetățenii români, cât și față de partenerii europeni, ca dvs și Parlamentul României să inițiati demersuri pentru denunțarea acestor documente!

România trebuie să-și asume transparent intențiile și opțiunile politice, atâta timp cât nu suntem și nici nu ne propunem să fim un stat social european.

[1] https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/ebeeb179-en.pdf?expires=1628410544&id=id&accname=guest&checksum=C2C3EF1D1B457AA095F17934C04A28C7

[2] https://www.oecd.org/countries/romania/talent-abroad-a-review-of-romanian-emigrants-bac53150-en.htm