Uniunea Culturală a Rutenilor din România a organizat diferite manifestări culturale prin care promovează interesele uniunii atât în ţară cât şi străinătate.

 Rutenii sau rusinii sunt locuitorii unei zone din inima Europei Central Răsăritene, la nord şi la sud de Munţii Carpaţi. Cea mai sugestivă denumire, consacrată în secolul al XIX-lea de poetul Aleksander Duchnovyc este cea de carpato-rusyn sau simplu rusyn, ca moment al redeşteptării naţionale. În acest context s-a afirmat deviza: Am fost şi voi rămâne rusyn…

 Carpato-Rusinii vorbesc o limbă considerată est-slavă, influenţată de vocabularul limbilor poloneză, slovacă şi maghiară. Se scrie cu alfabetul chirilic. În secolul al XVI-lea carpato-rusinii publică o serie de cărţi în rusina ancestrală sau în slavonă, predicile bisericeşti, aceasta fiind folosită ca limbă liturgică.

În secolele al XIX-lea şi al XX-lea scriitorii continuă să folosească rusina ancestrală pentru ca apoi să folosească pentru limba literară fie limba rusă, fie limba ucrainiană. Folosirea acestora a determinat problema identităţii naţionale. Astăzi sunt două orientări: rusină şi ucrainiană. Prima îi distinge ca entitate naţională distinctă. A doua spune că sunt ucrainieni şi nu există o naţionalitate rusină de sine stătătoare.

După anul 1989 sentimentul naţional carpato-rusin a renăscut. În Slovacia şi Polonia au renăscut eforturile pentru folosirea limbii literare rusine în educaţie şi publicaţii. În Iugoslavia, în Vojvodina, a fost folosită neîntrerupt în şcoli şi publicaţii, din prima decadă a secolului trecut. Carpato-rusinii au o tradiţie literară distinctă începând cu secolul al XVIII-lea. Scriitorii au utilizat rusina, slavona liturgică, rusa şi ucrainiana, relvând în operele lor viaţa şi mentalitatea poporului rusin. Temele dominante sunt dragostea pentru Munţii Carpaţi, caracterizându-i pe rusini ca un popor răbdător, chiar fatalist, crezând că trebuie să se supună destinului şi unor raţiuni exterioare, pentru că individul îi poate schimba soarta prea puţin.

Părinţii beletristicii carpato-rusine sunt Aleksander Duchnovyc (1803-1865) pentru regiunea Presov şi a Transcarpatiei, Volodmyr Chyljak (1843- 1893) pentru regiunea Lemko (Polonia) şi Gabor Kostelnik (1886- 1948) pentru Vojvodina.

Astăzi există în limba rusină ziare, reviste şi cărţi în aproape toate ţările unde trăiesc carpato-rusini. Cele mai mari performanţe s-au obţinut la Teatrul Aleksander Ducknovyc din Presov (Slovacia), la semiprofesionistul Teatru Djadja din Cristurul Rusesc şi Novi Sad (Jugoslavia) şi la teatrul de amatori al Asociaţiei Lemko de la Legnica (Polonia).

Cei mai prolifici şi cunoscuţi scriitori contemporani rusini sunt Volodymyr Fedynysynec, Dymytro Keselya, Ivan Petrovicij şi Vasyl Petrovaj (Ucraina), Anna Halgasova, Mykolaj Ksenjak, Maria Malkovska şi Stefan Sucyj (Slovacia), Olena duc Fajfer, Volodymyr Graban, Stefanija Trochanovska şi Petro Trochanovskij (Polonia), Natalija Dudas, Irina Hardi-Kovacevic şi Djura Papharhaji (Jugoslavia), Gabriel Hattinger-Klebasko (Ungaria). Există ansambluri folclorice profesioniste la Presov (Slovacia) şi Ujgorod (Ucraina) şi multe altele de amatori.

Arhitectura populară a rusinilor este ilustrată în primul rând de biserici, majoritatea fiind constituite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. În prima jumătate asecolului trecut rusinii au o celebră şcoală de pictură denumită Barbizonul din Subcarpaţi cu străluciţi pictori Josyf Boksaj, Adelbert Erdeli, Fedir Manajlo şi Ernest Kondratovyc. În regiunea Lemko pomenim pe artistul naiv Nikifor Drovnjak, binecunoscut în plan mondial. Dintre contemporani trebuie amintiţi pictorii Anton Kassaj, Volodymyr Mykyta, Ivan Sutjev şi sculptorul Mychajlo Belenin Transcarpatia. Umoristul Fedir Vico (Slovacia) a pus bazele creaţiei având ca teme viaţa şi renaşterea carpatorusinilor.

Există muzee cu expoziţii permanente de artă populară, icoane şi artă: Svidnik (Slovacia) şi Ujgorod (Ucraina). Apoi la Bardejov – icoane; Medzilaborce – artă modernă; Nowy Sacz – icoane şi Zyndranowa.

Instituţii şcolare unde se studiază istoria, limba şi literatura, etnografia, arta şi muzica rusinilor sunt: Institutul de Studii Carpatice la Universitatea din Ujgorod (Ucraina), Institutul pentru Limba şi Cultura Rusinilor (Slovacia), Departamentul pentru Filologie Ucrainiană şi Rusină de la Institutul Pedagogic „Bessenyei” (Ungaria); Departamentul pentru Limbă şi Literatură Rusină de la Universitatea din Novi Sad (Jugoslavia) şi Centrul de Cercetări Carpato-Rusine (S.U.A.). Trebuie să amintim personalităţi specializate în teme carpato-rusine: Aleksander Dulicenko (Estonia), Sven Gustavsson (Suedia) şi Paul Robert Magocsi (Canada).

Prezentarea Uniunii Culturale a Rutenilor din România

Uniunea Culturală a Rutenilor din România a luat fiinţă în anul 2000 ca o necesitate imediată de organizare a minorităţii rutene/rusine. Datorită unei legislaţii permisive prin care se asigură reprezentarea parlamentară a minorităţilor naţionale din România, Uniunea Culturală a Rutenilor din România a participat la alegerile generale din anul 2000, obţinând un mandat de deputat în Parlamentul României în persoana domnului dr. Gheorghe Firczak preşedintele uniunii.

Încă de la înfiinţare, uniunea a militat pentru promovarea valorilor democraţiei, ale statului de drept în scopul dezvoltării durabile a societăţii româneşti. Scopul declarat al Uniunii Culturale a Rutenilor dinRomânia este de cunoaştere, păstrare şi popularizare a istoriei, tradiţiilor şi valorilor culturale a rutenilor, precum şi promovaea înţelegerii şi prieteniei între oameni, între toate etniile din România, pe baza respectului reciproc şi a toleranţei.

Unul din scopurile uniunii este apărarea drepturilor omului aşa cum sunt definite în Constituţia României, astfel încât libertatea de exprimare şi iniţiativa economică să aducă prosperitate şi progres social. Încă de la înfiinţare Uniunea Culturală a Rutenilor din România a organizat diferite manifestări culturale atât în nume propriu cât şi în colaborare cu alte organizaţii ale minorităţilor naţionale sau organizaţii ale societăţii civile, prin care promovează interesele uniunii atât în ţară cât şi străinătate.

Istoric Dr. Gheorghe Firczak, președinte U.C.R.R.