Cetățile dacice din Munții Orăștiei, în Patrimoniul Comun al Umanității

 Anul acesta aniversăm 75 de ani de la crearea Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură și 65 de ani de apartenență a României la UNESCO, una dintre cele 16 agenții specializate din sistemul Organizației Națiunilor Unite. România s-a alăturat UNESCO la 27 iulie 1956.

Misiunea declarată a UNESCO este să contribuie la promovarea păcii și securității în lume prin intermediul educației, științei și culturii, în vederea consolidării cooperării internaționale, respectării drepturilor fundamentale ale omului, fără restricții de rasă, sex, limbă sau religie.

Prin „Convenția despre Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural”, aprobată în 1972, UNESCO a propus un plan de protejare a bunurilor culturale din întreaga lume.

Lista Patrimoniului Comun al Umanității include, din 1999, și ansamblul de cetăți dacice din Munții Orăștiei. Cele șase cetăți ce fac parte din ansamblul dacic inclus în patrimoniul UNESCO au fost ridicate între secolul I a.Chr. și secolul I p.Chr. pentru apărare și protecție contra cuceririi romane. Aceste fortificații au fost construite în tehnica “murus dacicus” și au reprezentat nucleul regatului dac din perioada domniei lui Burebista și până la Decebal. Ruinele păstrate oferă o imaginea unei civilizații înfloritoare, reflectând dezvoltarea culturii materiale din acea perioadă, inclusiv influențele civilizației greco-romane.

Cea mai veche menționare scrisă despre aceste fortificații datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea. Atunci s-a vorbit despre existența unui oraș cu ziduri de piatră, situat în munte, în apropiere de Orăștie. Periodic, ruinele antice de pe valea Apei Orașului au stârnit interesul cercetătorilor, dar, cu toate acestea, noi artefacte sunt descoperite periodic.

Din anul 2012 s-au pus bazele unui proiect mai amplu de cercetare a civilizației dacice, programul multianual de cercetări arheologice din Munţii Orăştiei fiind coordonat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca și finanţat de către Ministerul Culturii din România.

Vă prezentăm în premieră câteva fotografii din fototeca Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, din perioada anilor ’90, când au fost derulate demersuri pentru înscrierea pe Lista Patrimoniului Mondial drept bunuri ale umanității: Bisericile din Moldova (1993); Mănăstirea Horezu(1993); Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993); Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (1999); Centrul istoric Sighişoara(1999); Bisericile de lemn din Maramureş (1999).

Natalia Intotero, deputat PSD