Marele inventator şi pionier al aviaţiei româneşti se năştea la 19 noiembrie 1882 în comuna Binţinţi, astăzi sat Aurel Vlaicu, Oraș Geoagiu, judeţul Hunedoara.

După absolvirea liceului la Sibiu, şi-a continuat studiile în străinătate, la Ludwig Maximilians Universität din München unde a obţinut, în 1907, diploma de inginer.

După 1 an petrecut ca inginer la uzinele Opel, acesta s-a întors în ţară cu planurile unui aparat de zbor – Vlaicu I, construit la Bucureşti , cu ajutorul căruia a realizat zborul din 17 iunie 1910 la Cotroceni, pe o distanţă de 50 de metri, avionul urcând la o înălţime de 3-4 metri.

Anul următor inginerul român a construit al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii la mitingul aerian de la Aspen, în Austria.

La 27 septembrie 1910, Aurel Vlaicu realiza prima misiune militară aeriană din istoria aeronauticii românești, pe ruta Slatina-Piatra Olt, predând prinţului-moștenitor Ferdinand, un document operativ al Marelui Stat Major.

În acest fel, România devenea a doua ţară din lume, după Franţa, care întrebuinţa avionul în timpul unor manevre militare.

„— Mă.. Eşti cel mai mare geniu pe care l-a născut naţia asta. Dumnezeu a luat un boţ de lut a suflat în el şi i-a poruncit: Fii om. Dar tu i-ai mai lipsit o bucată de fier, i-ai dat o sfârlă şi i-ai zis: Fii pasăre… . Ştii tu ce-i asta? Nu ştii. Bine că nu ştii. Dar eu sunt aşa de bătrân că trebue să ştiu. Şi mă înspăimânt… Asta-i a opta zi din facerea lumii… Iar pe aceea n-o mai face Dumnezeu. O faci tu, care eşti ucenicul lui… Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu… Frumos nume ai!…”

Ion Luca Caragiale