În ziua accidentului, sirenele au sunat prelung la Petrila, iar întreaga comunitate locală a știut că la mină s-a întâmplat o tragedie. S-a dovedit a fi unul dintre cele mai grave accidente miniere produse la Petrila în ultimele decenii. Valea Jiului avea să se transforme, din nou, pentru câteva zile, în Valea Plângerii.

Tragedia de la Mina Petrila completează șirul accidentelor grave produse de-a lungul vremii în subteranul minelor din Valea Jiului. Pământul bogat în cărbune și-a luat din nou tributul de sânge. În urma celor dispăruți au rămas familii îndoliate, vise frânte și amintiri. Jertfa minerilor de la Petrila este simbolul trudei în adâncul pământului, al muncii grele, al condițiilor de multe ori riscante din subteran în căutarea „aurului negru”.

La șapte ani după această tragedie, din Mina Petrila a fost extras ultimul vagonet de cărbune. Cea mai veche exploatare din România a fost închisă după 156 de ani de funcționare, iar clădirile sale istorice și instalațiile industriale au intrat în conservare. Consiliul Județean Hunedoara a reușit achiziționarea lor, iar mina se va transforma într-un punct cultural și educațional, un imens muzeu care va cinsti memoria tuturor celor care au lucrat aici, a celor și-au pierdut viața în tragedii colective, precum cea din 2008, ori în accidente individuale.

Astăzi, îi omagiem și ne plecăm frunțile în memoria celor dispăruți în exploziile de la Mina Petrila din 2008, dar și a celor care au decedat de-a lungul timpului în urma unor accidente grave produse în subteranul tuturor minelor din Valea Jiului. Suntem datori să nu-i uităm niciodată pe acești eroi în salopetă, suntem datori să le cinstim memoria și să spunem povestea lor și a mineritului din Valea Jiului generațiilor care vor veni din urmă!

Omagiu etern eroilor mineri din Valea Jiului !